Imi lipseste zambetul ei copilaresc, imbratisarea ei calda, vocea ei dulce si sarutul cald. Imi lipseste ea, toata. Nu-mi spune ce simte dar stiu cand ma iubeste si cand nu.
Stiu cand trebuie s-o ignor si cand are nevoie sa fie alintata.
Stiu cand e femeia aia matura care le stie pe toate si cand e doar un copil care spune prostii si abereaza toata ziua.
Stiu cum ii place sa fie atinsa si-i cunosc fiecare particica a corpului.
Stiu cand ii e rau fara sa-mi spuna si cand are nevoie de mine.
Stiu cand urmeaza sa ma faca sa sufar si ce urmeaza sa spuna pt a-si cere iertare. Si chiar daca e departe o simt langa mine, o tin in brate si o las sa adoarma pe pieptul meu, o ascult cum respira si o privesc cum doarme, tresarind din cand in cand. Ma trezesc inaintea ei si ii privesc corpul fastacindu-se si cautandu-ma prin pat. Ii spun buna dimineata iubirea mea, o imbratisez si o las sa doarma linistita, invelita doar pe jumatate.
E singura de care nu ma mai satur s-o privesc, e perfecta. Ea e ingerasul meu, ea m-a invatat sa iubesc, sa zambesc si sa merg mai departe. Prin ea am crezut in mine si cu ea vad un viitor fericit. Ea poate sa faca orice din mine si in ea am incredere sa-i daruiesc inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu