Visam in mii de feluri intalnirea cu ea, imi imaginam in toate modurile secunda cand aveam s-o vad in fata mea.Devenisera de-a dreptul stresante gandurile astea dar erau in acelasi timp si un motiv de a ma trezi dimineata.
Sa o strang in brate sau sa-i ofer cea mai lunga imbratisare din lume?! Sa-i sarut mana politicos sau sa o pup usor de pe un obraz pe altul?! Sa-i sarut buzele calzi sau pur si simplu o salut si atat?! Sa zambesc ca o vad sau sa par serios ca sa am un atu in fata ei!? Sa fiu bun sau sa-mi aduc aminte de cat am suferit!?
Oricum ar fi fost tot aveam sa am emotii.Tot mi-ar fi tremurat picioarele, tot as fi simtit o mare caldura in tot corpul si inima mi-ar fi batut de 10 ori mai tare ca de fiecare data cand am vazut-o.
S-o privesc in ochi nici gand, sa vorbesc cursiv nici atat. Poate ca doar as fi zambit si as fi stat in fata ei tacut sa-i studiez fiecare miscare.
Orice parte a corpului ei o stiu, de la primul fir de par din cap pana la ultimul deget de la picior.Fiecare miscare si fiecare gest il cunosc pentru ca am reusit sa o citesc cel mai bine dintre toti.
Si tot nu m-as fi saturat vreodata sa o privesc. Dar cum acuma cand n-am mai vazut-o de atata timp? Cum s-o privesc cand imi lacrimeaza ochii de dor? Cum sa-i vorbesc cand simt un nod in gat mereu?Cum s-o strang in brate cand eu tremur tot de emotii?
Cum sa fac sa fiu eu si sa prind curaj?
Corpul imi cere s-o vad si s-o am langa mine, sufletul striga dupa dragostea ei, toata fiinta mea o vrea inapoi iar eu n-am curajul nici sa-mi imaginez cum ar avea sa fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu