Sentimente amestecate II

Nu mi-a raspuns.A bagat capul in pamant si s-a cuibarit la pieptul meu. M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe buze.N-a obiectat. Am intrebat-o inca o data daca vrea sa urce pana la mine un pic. Mi-a raspuns scurt cu un " Bine..." si atunci am luat-o de mana repede si ne-am indreptat spre casa fara a-i mai da timp sa se razgandeasca. Urca scarile cu o oarecare teama, stia ce urma sa se intample dar era prea tarziu ca sa mai dea inapoi. Vroiam sa fie a mea, ca pe vremuri. Stiam ca si ea ma doreste. Ajunsi in camera, s-a asezat pe marginea patului si statea nemiscata. Era timida de parca ar fi fost prima oara cand venea la mine acasa. Parfumul ei atat de puternic, s-a imprastiat intr-o secunda in toata camera. Era un parfum dulce. Mirosul lui inconfundabil il puteam recunoaste si de la cativa metri distanta. Era parfumul ei preferat care multe seri la rand se impregnase in perna mea si adormeam cu gandul la ea. M-am asezat langa ea si am inceput s-o sarut usor pe gat. Fara a mai sta pe ganduri si-a lipit buzele de ale mele si a inceput sa ma sarute. Brusc am simtit o caldura care-mi invada tot corpul, inima pulsa cu putere de parca dadea sa-mi iasa din piept. O simteam cum tremura. Era dulce, doar ea putea sa fie asa. Doar ea putea sa-mi dea acele emotii puternice, sa scoata la suprafata sentimentele ascunse adanc in suflet pe care le pastrasem doar pentru ea. Am intins-o pe pat si am inceput s-o dezbrac usor dezvelindu-i trupul superb pe care l-am placut intotdeauna. Stateam si o priveam cum era goala langa mine si inca nu-mi venea sa cred. Era e senzatie pe care n-am putut s-o uit niciodata si nici nu vreau s-o uit vreodata.Am inceput s-o mangai si s-o sarut peste tot. Ii placea, de ce sa nu recunosc imi placea si mie.Era a mea, dupa mult timp in care am stat departe unul de altul acum era din nou a mea. O doream atat de mult. Am iubit-o ca si cand ar fi fost pentru prima data si simteam ca si ea imi impartaseste aceleasi sentimente.Ii cunosteam corpul mai bine decat ar fi stiut-o altul si asta o facea sa-si dea frau liber sentimentelor.Inca tremura, am strans-o cu putere la piept jucandu-ma in parul ei. Am ramas ceva timp unul in bratele celuilalt fara sa scoatem vreun cuvant. Simteam nevoia sa-i spun ce simt, ce gandesc dar mi-era frica sa nu reactioneze ciudat. Inainte ne spuneam totul, orice gand care ne trecea prin cap, eram deschisi unul in fata celuilalt, acum mi-era frica sa vorbesc cu ea
" Esti un scump..." au fost primele ei cuvinte. Am sarutat-o pe frunte si m-am apropiat de urechea ei.
" Te....iubesc". I-am spus in soapta nepasandu-mi de ce ar putea sa urmeze. Atunci am auzit un oftat lung din partea ei si a dat sa se ridice din pat. " E tarziu, trebuie sa plec..." mi-a spus si a inceput sa-si caute hainele aruncate peste tot in camera. Statea si o priveam cum se imbraca in graba gandindu-ma cu ce am gresit cand i-am spus ce simt. Chiar o iubeam. Si am iubit-o intotdeauna. N-am uitat nici o secunda din tot ce s-a intamplat intre noi. N-am zis nimic, nici macar n-am condus-o pana la usa. Am lasat-o sa plece. Pentru o ora am avut-o langa mine, in bratele mele iar acum o pierdeam din nou. Pentru o ora m-am simtit cel mai usor, liber, fericit om de pe fata pamantului. Nu stiam daca o s-o mai vad dar aveam o presimtire ca ne vom intalni si a doua zi. Toata noaptea n-am mai putut s-adorm. Am luat perna pe care cu putin timp in urma ea isi rezemase capul si am tinut-o strans la piept. Parfumul ei inca se mai simtea in toata camera. Nu-mi dadeam seama ce simt. Era un sentiment de iubire, amestecat cu ura, dispret, dezamagire, teama...teama de a nu o pierde din nou. Dar ea era deja acasa acum. Cine stie daca se mai gandea la mine?! Pana dimineata am privit lung la telefon gandindu-ma daca sa o sun sau nu. N-am indraznit. Intr-un final am cazut rapus de somn tocmai cand soarele rasarea tot cu perna mirosind a parfumul ei in brate.