Sentimente amestecate...

Urma sa ne intalnim.Isi dorea sa ma vada. Dupa tot ce s-a intamplat intre noi de ce sa nu recunosc ca si eu vroiam s-o vad. Mi-era dor de ea, n-o mai vazusem de ceva timp si prezenta ei imi lipsea chiar daca stiam pentru ce urma sa ne vedem. Mi-a trimis mesaj si mi-a spus ca a iesit mai repede si ca m-asteapta pe banca in fata blocului ei. Aceeasi banca pe care acu' mult timp am stat tot la fel de distanti si reci. Parca s-ar repeta istoria...de s-ar fi repetat in bine....
Inainte ma agitam mult cand trebuia sa ne intalnim. Eram atent la toate detaliile, vroiam sa par perfect in fata ei, sa aiba ochi numai pentru mine. Acuma nu mai e asa, s-au schimbat multe si s-au schimbat din vina ei. Am luat prima pereche de blugi care am gasit-o prin dulap, mi-am aruncat un tricou pe mine si am iesit pe usa. Nu m-am grabit.Am avut timp sa ma gandesc la ce urma sa se intample. Imi imaginam cum imi sare in brate plangand, cerandu-si iertare si spunandu-mi cat de dor i-a fost de mine si cat de mult ma iubeste. Imi imaginam si cum ar fi fost sa-mi spuna ca a realizat ca eu sunt jumatatea ei si ca vrea sa se mute la mine definitiv ca sa putem fi impreuna mereu. Ma gandeam iar la serile frumoase pe care am putea sa le petrecem impreuna, sa facem dragoste unde ne vine, sa alergam, sa radem, sa fim fericiti. Ma gandeam iar la zambetul de dimineata, la vorbele frumoase la serile cand adormeam la pieptul ei. Toate mi-au trecut prin cap ca si cum mi-ar fi trecut toata viata prin fata ochilor. Dar toate s-au oprit cand am vazut-o. Statea intr-adevar si m-asptepta pe banca, cu capul in pamant, trista, tragand din tigara mai repede decat ar fi facut-o vreodata. Atunci am simtit un fior pe sirea spinarii si inima a inceput sa bata cu putere. Erau emotiile alea care le aveam de fiecare data cand urma sa ne vedem. Dupa tot acest timp inca le mai aveam.M-am oprit in fata ei si n-am salutat-o.Asteptam sa vad ce reactie are ea. Cand m-a vazut ar fi dat sa ma ia in brate dar n-a indraznit, mi-a zambit si a asteptat sa ma asez langa ea. Avea acelasi zambet dragutz de care am fost intotdeauna indragostit si care m-a ridicat atunci cand ma simteam pierdut. Doar ca acuma era un zambet trist, mai mult fortat. Inca mai avea impresia ca n-o cunosc foarte bine, ca poate sa ascunda atunci cand o doare ceva. Mi-a spus " Buna..." cu o voce tremuranda si am vazut cum ochii incepuse sa-i lacrimeze cu toate ca se chinuia foarte mult sa nu se intample asta.Atunci n-am mai rezistat si am cuprins-o strans in bratele mele ca si cum ar fi fost pentru prima oara cand fac asta. Picioarele mi s-au muiat, inima imi batea nebuneste, toate sentimentele de dragoste si de ura mi s-au amestecat in momentul in care i-am simtit respiratia pe gatul meu. In momentul ala nu stiam ce mai simt. Doar ca-mi placea si-mi doream sa nu-i mai dau drumul. Vroia sa planga, sa se descarce dar se abtinea si incet s-a indepartat de mine si am ajuns sa stam pe banca uitandu-ne unul la altul. Am vorbit despre cu totul si cu totul altceva, in nici un caz despre noi. Isi alegea cu grija cuvintele ca sa nu cumva sa atinga subiectul pentru care ne-am intalnit si sa inceapa sa planga.Dupa vreo 20 minute n-am mai rezistat si am intrebat-o: " ma mai iubesti?". Atunci a tacut muta si a inceput sa planga pe bune lasand-o sa se descarce. Dupa ce s-a mai calmat i-am spus in soapta daca vrea sa mearga pana la mine acasa...mi-a fost un pic frica atunci cand am intrebat-o, n-as fi vrut sa ma refuze...