Ce fel de suflet are ea? Ce fiinta e aceea care ma minte ca ma iubeste si apoi pleaca? Ce fel de om e acela care face fericit alt om si-i da sperante iar apoi i le ia inapoi? Ce vise sunt alea care le ai doar cateva ore si apoi dispar? Ce ganduri trebuie sa aiba ea cand face ceea ce face? Cand ma strange in brate si ma saruta atat de sincer, cand petrece cu mine cele mai frumoase momente din viata ei si ma face cel mai fericit om de pe planeta numai cu prezenta ei iar apoi ma lasa sa trec singur prin lumea asta trista si rea, ma lasa cu planuri neterminate si vise aruncate la intamplare, ma lasa cu jumatate de inima si cu un gol imens in suflet. La ce bun? La ce sunt bune orele alea de fericire daca dupa sufar de 10 ori mai mult? La ce sunt bune sentimentele astea de iubire cand suferim mai mult decat suntem fericiti? La ce bun sa ma gandesc atata la ea cand ea poate nici nu se gandeste la mine, cand ea poate rade acuma in preajma altor barbati iar eu stau ca nebunul si o caut in tot orasul, cand ea poate e plecata de mult si e departe acuma si eu inca mai cred ca nu s-a inserat si nu se termina ziua si inca mai am timp s-o vad?! La ce bun stau si plang aici singur si apoi rad gandindu-ma cat de prost sunt ca sper sa se intoarca la mine si apoi plang iar pentru ca ma simt singur si am nevoie de ea?! Am nevoie de ea ca de apa, am nevoie de prezenta ei sa imi dea ambitie sa merg mai departe, am nevoie de ea sa ma faca sa zambesc de fiecare data cand sunt trist, am nevoie de cuvintele ei dulci ca sa pot dormi linistit si de imbratisarea ei atunci cand mi-e frig. Am nevoie de ea sa ma inveleasca noaptea cand stau cu spatele gol si sa-mi spuna o poveste cand nu pot adormi, am nevoie de ea sa-mi tina de urat cand imi beau cafeaua si am nevoie de cuvintele ei sa ma convinga sa ma las de fumat. Am nevoie de ea cand e copil si rade mult si am nevoie de ea cand e serioasa si gandeste in viitor. Am nevoie de ideile ei stupide sa i le pun in aplicare si apoi sa ne amuzam copios pe tema lor si am nevoie de ea sa-mi citeasca gandurile inainte de e a i le spune eu. Am nevoie de tot ce tine de ea pentru ca ea ma completeaza. Sa fie ea dragostea adevarata? Sa fie ea iubirea aia pe care n-o poti uita si care iti marcheaza existenta? Sa fie ea cea pe care am s-o iubesc toata viata pana cand verighetele noastre or sa se uite pe mainile putrezite de timp intr-un mormant acoperit cu flori si poza noastra langa cruce? Sa am vreo sansa?! Cat as vrea sa fie si ea hotarata odata si sa-mi poata raspunde la toate intrebarile. Usor usor iau drumul spre casa.As dormi aici pe banca numai sa nu ma duc acasa si sa stau singur intre 4 pereti, as privi cerul toata noaptea numai sa nu iau poza ei in mana si sa o privesc, as tipa atat de tare ca o vreau langa mine incat sa ma auda si din orasul ala indepartat al ei. As face multe daca as mai avea putere. Dar m-am consumat atat de mult in seara asta si pentru nimic. Am mai pus pe lista trista inca o seara plina de lacrimi in care ma simt mai singur ca niciodata. | |
luni, 15 februarie 2010
Sentimente amestecate V
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
hey....nu stiu daca vezi ca ti-am mai scris...sper sa meraga acum...da un semn prin tudor daca nu...o primavara frumoasa
http://www.pumn-de-amintiri.blogspot.com/ s-ar putea sa fie din cauza ca am schimbat putin numele blogului...acum mi-am dat seama
Trimiteți un comentariu