miercuri, 24 iunie 2009

Sentimente amestecate II

Nu mi-a raspuns.A bagat capul in pamant si s-a cuibarit la pieptul meu. M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe buze.N-a obiectat. Am intrebat-o inca o data daca vrea sa urce pana la mine un pic. Mi-a raspuns scurt cu un " Bine..." si atunci am luat-o de mana repede si ne-am indreptat spre casa fara a-i mai da timp sa se razgandeasca. Urca scarile cu o oarecare teama, stia ce urma sa se intample dar era prea tarziu ca sa mai dea inapoi. Vroiam sa fie a mea, ca pe vremuri. Stiam ca si ea ma doreste. Ajunsi in camera, s-a asezat pe marginea patului si statea nemiscata. Era timida de parca ar fi fost prima oara cand venea la mine acasa. Parfumul ei atat de puternic, s-a imprastiat intr-o secunda in toata camera. Era un parfum dulce. Mirosul lui inconfundabil il puteam recunoaste si de la cativa metri distanta. Era parfumul ei preferat care multe seri la rand se impregnase in perna mea si adormeam cu gandul la ea. M-am asezat langa ea si am inceput s-o sarut usor pe gat. Fara a mai sta pe ganduri si-a lipit buzele de ale mele si a inceput sa ma sarute. Brusc am simtit o caldura care-mi invada tot corpul, inima pulsa cu putere de parca dadea sa-mi iasa din piept. O simteam cum tremura. Era dulce, doar ea putea sa fie asa. Doar ea putea sa-mi dea acele emotii puternice, sa scoata la suprafata sentimentele ascunse adanc in suflet pe care le pastrasem doar pentru ea. Am intins-o pe pat si am inceput s-o dezbrac usor dezvelindu-i trupul superb pe care l-am placut intotdeauna. Stateam si o priveam cum era goala langa mine si inca nu-mi venea sa cred. Era e senzatie pe care n-am putut s-o uit niciodata si nici nu vreau s-o uit vreodata.Am inceput s-o mangai si s-o sarut peste tot. Ii placea, de ce sa nu recunosc imi placea si mie.Era a mea, dupa mult timp in care am stat departe unul de altul acum era din nou a mea. O doream atat de mult. Am iubit-o ca si cand ar fi fost pentru prima data si simteam ca si ea imi impartaseste aceleasi sentimente.Ii cunosteam corpul mai bine decat ar fi stiut-o altul si asta o facea sa-si dea frau liber sentimentelor.Inca tremura, am strans-o cu putere la piept jucandu-ma in parul ei. Am ramas ceva timp unul in bratele celuilalt fara sa scoatem vreun cuvant. Simteam nevoia sa-i spun ce simt, ce gandesc dar mi-era frica sa nu reactioneze ciudat. Inainte ne spuneam totul, orice gand care ne trecea prin cap, eram deschisi unul in fata celuilalt, acum mi-era frica sa vorbesc cu ea
" Esti un scump..." au fost primele ei cuvinte. Am sarutat-o pe frunte si m-am apropiat de urechea ei.
" Te....iubesc". I-am spus in soapta nepasandu-mi de ce ar putea sa urmeze. Atunci am auzit un oftat lung din partea ei si a dat sa se ridice din pat. " E tarziu, trebuie sa plec..." mi-a spus si a inceput sa-si caute hainele aruncate peste tot in camera. Statea si o priveam cum se imbraca in graba gandindu-ma cu ce am gresit cand i-am spus ce simt. Chiar o iubeam. Si am iubit-o intotdeauna. N-am uitat nici o secunda din tot ce s-a intamplat intre noi. N-am zis nimic, nici macar n-am condus-o pana la usa. Am lasat-o sa plece. Pentru o ora am avut-o langa mine, in bratele mele iar acum o pierdeam din nou. Pentru o ora m-am simtit cel mai usor, liber, fericit om de pe fata pamantului. Nu stiam daca o s-o mai vad dar aveam o presimtire ca ne vom intalni si a doua zi. Toata noaptea n-am mai putut s-adorm. Am luat perna pe care cu putin timp in urma ea isi rezemase capul si am tinut-o strans la piept. Parfumul ei inca se mai simtea in toata camera. Nu-mi dadeam seama ce simt. Era un sentiment de iubire, amestecat cu ura, dispret, dezamagire, teama...teama de a nu o pierde din nou. Dar ea era deja acasa acum. Cine stie daca se mai gandea la mine?! Pana dimineata am privit lung la telefon gandindu-ma daca sa o sun sau nu. N-am indraznit. Intr-un final am cazut rapus de somn tocmai cand soarele rasarea tot cu perna mirosind a parfumul ei in brate.

Sentimente amestecate...

Urma sa ne intalnim.Isi dorea sa ma vada. Dupa tot ce s-a intamplat intre noi de ce sa nu recunosc ca si eu vroiam s-o vad. Mi-era dor de ea, n-o mai vazusem de ceva timp si prezenta ei imi lipsea chiar daca stiam pentru ce urma sa ne vedem. Mi-a trimis mesaj si mi-a spus ca a iesit mai repede si ca m-asteapta pe banca in fata blocului ei. Aceeasi banca pe care acu' mult timp am stat tot la fel de distanti si reci. Parca s-ar repeta istoria...de s-ar fi repetat in bine....
Inainte ma agitam mult cand trebuia sa ne intalnim. Eram atent la toate detaliile, vroiam sa par perfect in fata ei, sa aiba ochi numai pentru mine. Acuma nu mai e asa, s-au schimbat multe si s-au schimbat din vina ei. Am luat prima pereche de blugi care am gasit-o prin dulap, mi-am aruncat un tricou pe mine si am iesit pe usa. Nu m-am grabit.Am avut timp sa ma gandesc la ce urma sa se intample. Imi imaginam cum imi sare in brate plangand, cerandu-si iertare si spunandu-mi cat de dor i-a fost de mine si cat de mult ma iubeste. Imi imaginam si cum ar fi fost sa-mi spuna ca a realizat ca eu sunt jumatatea ei si ca vrea sa se mute la mine definitiv ca sa putem fi impreuna mereu. Ma gandeam iar la serile frumoase pe care am putea sa le petrecem impreuna, sa facem dragoste unde ne vine, sa alergam, sa radem, sa fim fericiti. Ma gandeam iar la zambetul de dimineata, la vorbele frumoase la serile cand adormeam la pieptul ei. Toate mi-au trecut prin cap ca si cum mi-ar fi trecut toata viata prin fata ochilor. Dar toate s-au oprit cand am vazut-o. Statea intr-adevar si m-asptepta pe banca, cu capul in pamant, trista, tragand din tigara mai repede decat ar fi facut-o vreodata. Atunci am simtit un fior pe sirea spinarii si inima a inceput sa bata cu putere. Erau emotiile alea care le aveam de fiecare data cand urma sa ne vedem. Dupa tot acest timp inca le mai aveam.M-am oprit in fata ei si n-am salutat-o.Asteptam sa vad ce reactie are ea. Cand m-a vazut ar fi dat sa ma ia in brate dar n-a indraznit, mi-a zambit si a asteptat sa ma asez langa ea. Avea acelasi zambet dragutz de care am fost intotdeauna indragostit si care m-a ridicat atunci cand ma simteam pierdut. Doar ca acuma era un zambet trist, mai mult fortat. Inca mai avea impresia ca n-o cunosc foarte bine, ca poate sa ascunda atunci cand o doare ceva. Mi-a spus " Buna..." cu o voce tremuranda si am vazut cum ochii incepuse sa-i lacrimeze cu toate ca se chinuia foarte mult sa nu se intample asta.Atunci n-am mai rezistat si am cuprins-o strans in bratele mele ca si cum ar fi fost pentru prima oara cand fac asta. Picioarele mi s-au muiat, inima imi batea nebuneste, toate sentimentele de dragoste si de ura mi s-au amestecat in momentul in care i-am simtit respiratia pe gatul meu. In momentul ala nu stiam ce mai simt. Doar ca-mi placea si-mi doream sa nu-i mai dau drumul. Vroia sa planga, sa se descarce dar se abtinea si incet s-a indepartat de mine si am ajuns sa stam pe banca uitandu-ne unul la altul. Am vorbit despre cu totul si cu totul altceva, in nici un caz despre noi. Isi alegea cu grija cuvintele ca sa nu cumva sa atinga subiectul pentru care ne-am intalnit si sa inceapa sa planga.Dupa vreo 20 minute n-am mai rezistat si am intrebat-o: " ma mai iubesti?". Atunci a tacut muta si a inceput sa planga pe bune lasand-o sa se descarce. Dupa ce s-a mai calmat i-am spus in soapta daca vrea sa mearga pana la mine acasa...mi-a fost un pic frica atunci cand am intrebat-o, n-as fi vrut sa ma refuze...

joi, 18 iunie 2009

Bilet de adio

Pentru ca o iubesc prea mult si pentru ca sufar mult dupa ea. Si cu ea si fara ea tot am sa sufar...Pentru ca stiu ca ma iubeste dar tot imi vine in cap gandul ca se joaca cu sentimentele mele. Pentru ca nu mai putem continua asa...Eu unul nu mai pot...sunt constient de faptul ca ea n-o sa plece niciodata de-acolo dar ma tot incapatanez sa cred altceva, tot mai sper sa fie a mea cu totul....
N-o sa uite niciodata faptul ca eu am iubit-o cel mai mult, ca eu am avut grija de ea, ca eu i-am oferit totul, am crezut-o, am iertat-o iar acum am s-o uit.
N-o sa uite faptul ca langa mine s-a simtit iubita, ascultata, inteleasa, rasfatata tot...langa mine a vazut cum e sa suferi si sa iubesti mai mult dupa.
De ce sa mint ca nu ma doare? Ma doare mai mult ca la inceput dar pentru tot timpul pierdut impreuna, pentru manuta aia mica si firava pe care o tineam strans cand ne plimbam prin parc, pentru acel te iubesc spus timid in soapta, pentru orele pierdute vorbind in fiecare noapte la telefon, pentru mesajele de noapte buna si sutele de mailuri, pentru toate visele pe care le-am fi putut avea impreuna, pentru toate zilele cand ne intalneam pe furis si ne iubeam in graba, pentru toate zilele cand o simteam jumatatea mea...pentru toate am s-o parasesc cu toate ca nu vreau.
" Stii, amandoi privim aceleasi stele"
Intotdeauna am sa fiu primul ei gand dimineata si ultimul seara, o sa ma caute pe strada prin multimea de oameni, o sa caute calitatile mele la altii si o sa-i apara imaginea mea cand o sa le gaseasca. O sa-si dea seama ca toti suntem unici in felul nostru si ca altul ca mine n-o sa gaseasca, poate mai bun ca mine cine stie?!
O sa tanjeasca dupa imbratisarile mele si vorbele dulci cand o sa vada ca-i lipsesc, n-o sa mai tina pe nimeni de mana cum ma tinea pe mine, n-o sa mai faca nimic din ce faceam impreuna pentru ca o sa vrea sa pastreze amintirile cu mine, sa nu le stearga cu altul. O sa planga si n-o sa spuna nimanui pentru ca ma iubeste dar nu indeajuns incat sa plece...
Ce rost are? E doar o mica mare dragoste careia i s-a scurs nisipul...Am putea intoarce clepsidra sa curga iar nisip dar pentru ce? Sa traim acelasi vis fara sa se schimbe ceva? Nu....nu vreau sa mai traiesc clipa, vreau mai mult de atat.
A castigat el, intotdeauna a castigat el iar eu am fost prost ca am crezut-o, am sperat si n-am renuntat cand mi-ar fi fost mai usor. Cu toata indiferenta lui, nu am reusit s-o aduc langa mine. Si totusi ma iubeste...tocmai de asta n-o inteleg si nici nu mai vreau s-o inteleg.
Tot timpul a fost ca ea...

sâmbătă, 6 iunie 2009

Aventuri

Trebuie sa recunoastem ca femeia daca vrea sa insele o poate face si cu barbatul de mana. Nu e greu si nu-i trebuie multa scoala pentru asta. Trebuie sa aiba doar putin tupeu sau mai bine spus sa fie un pic nesimtita si toate merg ca pe roate.
Intrebari de genul: Cum a putut sa faca asta? De ce? N-o doare sufletul? O inteleg?sunt intrebari retorice pentru ca le stiu deja raspunsul si alte raspunsuri nu astept.
In opinia mea, nu cred ca poti spune vreodata ca, barbatul/ femeia cu care ai o aventura e jumatatea vietii tale. Pentru ca nu il/o cunosti indeajuns ca sa spui asta. Daca ajungi sa-l/o cunosti mai bine nu se mai numeste aventura. Si oricat de bine ti-ar fi in alta parte, daca ai plecat de acasa cu gandul ca e doar o aventura si nimic mai mult, tot acasa te intorci. Pentru ca acasa exista obisnuinta si siguranta aia de care ai nevoie...
Asa ca scumpa mea matusa a gandit cu curu' cand a facut ce-a facut...iar unchiul meu e un prostut daca o iarta dar cum in dragoste uiti de multe si atunci cand iubesti iti calci peste orgoliu si peste multe...cred ca stiu deja finalul acestui film.

Gstat