Copilaria mea si-a ta, a noastra si-a voastra, a multora...

Scrisa pe:

12 Mai 2009

Am mancat caca cand eram mica.Vorbesc serios! Mama zicea ca eram plina de "ciocolata" din cap pana-n picioare doar ca ciocolata aia mirosea cam urat.Cica o sa am noroc. Mi-a trebuit ceva timp sa descopar lumea pt ca era mai inalt pervazul decat mine si stateam la etajul 10,mult timp am vazut doar cerul.Aveam o tunsoare foarte smechera,ziceai ca imi pusese mama oala in cap si ma tunsese dupa ea,asa rotunda era. Ma urcam pe sifonier si ma aruncam in pat, ziceam ca zbor.Spargeam pernele cu puf cu sormea si ca sa scapam de puf il luam cu aspiratorul si ii dadeam drumul pe geam. Mancam furnici, imi spuneau baietii mai mari ca sunt bune si gustoase. Sunam la 89.89.989 de venea factura o gramada.Ma jucam toata ziua cu tamagochi si colectionam surprizele de la gume Turbo.Mancam cate 10 inghetate d-alea ieftine la vafa pe zi. Furam ghiocei din alte gradini si-i plantam la mine in fata blocului.Ma jucam fata-scunselea, frunza, leapsa pe cocotzate, flori fete si baieti, baba oarba, capra sau lapte gros, ratele si vanatorii sau turnurile, tara tara vrem ostasi sau 10, 10 gardiana 10.Saream coarda, ma jucam elasticul cu fetele, ne strangeam toate papusile si ne puneam paturi pe trotuar si ne jucam pana seara tarziu.Ma uitam la diafilme pe peretele din dormitor si ascultam muzica la un vai de capul lui de casetofon. Ma jucam adevar sau provocare sau tzomapan.Sunam la pompieri de la telefoanele publice si radeam de ei. Strangeam fier de pe unde apucam si-l duceam la fiare vechi si de banii aia imi luam dulciuri.Aruncam cu pungi cu apa de la ghena blocului in oameni,puneam carbit in sticle si le aruncam ca sa plesneasca, faceam cornete si trageam prin tevi de pvc, ne impuscam de ne faceam vanatai de la pistoalele cu bile si seara dadeam cu laserul in case la oameni. Cand ma chemau copii afara ma strigau din fata blocului si vorbeam cu ei de la etajul 10 de m-auzea tot blocul si juma' de strada. Ne trimiteau parintii p mine si pe sormea in fiecare vacanta la tara si acolo ne uitau cateva luni. Ne duceam cu capra,cu oile pe camp,faceam coronite din flori nemuritoare.Adormeam de multe ori duminica la biserica.Ne legau bunicii poarta cu sarma ca sa nu mai iesim si noi saream gardul si stateam toata noaptea la poarta cu copiii.Cand ziceam ca ne ducem la discoteca,discoteca era o camera normala cu luminile stinse si o instalatie de brad aprinsa pe perete.Cand murea cate un pui,incepeam sa plang,mergeam in fundul gradinii si-l ingropam si-i faceam si cruce din bete.Avea bunica o gramada de vie,porumb sau floarea soarelui da noi tot de la altii luam.Ne faceam case in copaci.Ne suiam pe coada carutei si ne plimbam tot satul gratis.Calaream caprele,ne impungeam cu berbecii,alergam gastele si faceam baie in zabrautz. Tineam cheia de la casa la gat, cand m-am dat pe rock, purtam bratari cu tzepi, ma imbracam cu culori inchise si-mi faceam unghiile cu oja neagra.Cand m-am dat pe rap si hip-hop, ma imbracam larg si-i furam hainele lu sormea.Aveam ghiozdanul pentru scoala de 2 ori mai greu ca mine. Cand ieseam de la ore, ma duceam in spatele blocului sa-mi fac temele si cand ajungeam acasa le aveam deja facute si iar ieseam afara.Cand am simtit primul cutremur, stergeam praful si-i intrebam pe unchimiu de ce impinge peretele din camera cealalta.Mi-aduc aminte si de eclipsa de soare din '99. In clasa I am stat prima in banca si pana in anul I de facultate am fost prima la catalog.N-am stiut niciodata cum e sa iei premiul I dar n-am ramas nicioadata corigenta.Primul 2 care l-am luat a fost in clasa I pe carte si din cauza asta n-am mai luat coronita. Ma udam cu sticlele cu apa pe culoare la scoala, gauream dopurile cu acul incins si desenam cu apa pe asfalt.Imi faceam oracole si dadeam la toata clasa sa il completeze, imi scriam in fiecare zi in jurnal. Primul meu prieten era blond cu ochii albastri si-am plans 2 ani dupa el in fiecare zi, primul baiat care a plans dupa mine nici nu mai stiu cum il cheama dar stiu ca am tinut mult unul la altul.Cand am iubit prima data am stiut ca nu-s doar copilarii si mi-e dor de vremurile alea si as vrea sa mai intorc timpul si sa le mai traiesc o data. Si acuma ma mai dau in leagan, pap jeleuri sau acadele, am prieten imaginar, colectionez papitoaie, ies cu masinutza cu telecomanda in parc, ma joc popa prostu' cu inca 15 insi pana noaptea tarziu, ma uit la copiii de la 402, spioanele,gemenii cramp, casa Foster pentru prieteni imaginari, kim possible, toate alea vechi si multe altele dar nu mai e cum era inainte. Inainte era mai frumos, inainte eram copii si de distram si radeam...acuma am crescut toti si multe s-au schimbat.

Daydream

Visam in mii de feluri intalnirea cu ea, imi imaginam in toate modurile secunda cand aveam s-o vad in fata mea.Devenisera de-a dreptul stresante gandurile astea dar erau in acelasi timp si un motiv de a ma trezi dimineata.

Sa o strang in brate sau sa-i ofer cea mai lunga imbratisare din lume?! Sa-i sarut mana politicos sau sa o pup usor de pe un obraz pe altul?! Sa-i sarut buzele calzi sau pur si simplu o salut si atat?! Sa zambesc ca o vad sau sa par serios ca sa am un atu in fata ei!? Sa fiu bun sau sa-mi aduc aminte de cat am suferit!?

Oricum ar fi fost tot aveam sa am emotii.Tot mi-ar fi tremurat picioarele, tot as fi simtit o mare caldura in tot corpul si inima mi-ar fi batut de 10 ori mai tare ca de fiecare data cand am vazut-o.

S-o privesc in ochi nici gand, sa vorbesc cursiv nici atat. Poate ca doar as fi zambit si as fi stat in fata ei tacut sa-i studiez fiecare miscare.

Orice parte a corpului ei o stiu, de la primul fir de par din cap pana la ultimul deget de la picior.Fiecare miscare si fiecare gest il cunosc pentru ca am reusit sa o citesc cel mai bine dintre toti.

Si tot nu m-as fi saturat vreodata sa o privesc. Dar cum acuma cand n-am mai vazut-o de atata timp? Cum s-o privesc cand imi lacrimeaza ochii de dor? Cum sa-i vorbesc cand simt un nod in gat mereu?Cum s-o strang in brate cand eu tremur tot de emotii?

Cum sa fac sa fiu eu si sa prind curaj?

Corpul imi cere s-o vad si s-o am langa mine, sufletul striga dupa dragostea ei, toata fiinta mea o vrea inapoi iar eu n-am curajul nici sa-mi imaginez cum ar avea sa fie.

In taina

Nu uit....doar ratacesc prin necunoscut...

Pentru mine...viata

Pentru mine viata....e ceva prin care trebuie sa treci,chit ca vrei,chit ca nu vrei. Si se termina cand vrea Dumnezeu nu cand vrem noi.

Sau, e un mare paradox,mare de tot.

A new beginning

Mi-am dorit mereu sa raman copil.Sa nu-mi dau seama cum cresc si cat de repede trece timpul.Asa consider eu ca ma ajut mergand mai departe. Acum cand ma uit inapoi realizez cat de mare m-am facut si ma apuca teama.Imi vin zeci de ganduri deodata in cap si nu stiu pe care sa-l ascult primul. Trebuie sa fiu serioasa si sa muncesc pentru ca sunt mare si trebuie sa ma descurc singura dar vreau sa raman acelasi copil zambaret si visator. Vreau sa fiu vesela si sa ma prefac ca nu simt greutatile vietii. Ma uit in trecut si realizez ca n-am facut nimic concret, nu am realizat nimic din tot ce mi-am dorit, doar am lasat timpul sa treaca in voia lui.

Cand terminasem liceul ziceam "Wow sunt la facultate", acuma am terminat si facultatea si mai vreau sa fac una doar ca sa nu simt ca am terminat scoala si ca am mai crescut un pic.

Mai demult visam viitorul meu altfel, era in ceata dar era frumos. Acum ma tem de viitorul meu, nu-l vad si asta imi da fiori. E cel mai greu moment atunci cand nu stii ce sa faci, si singurul lucru care ti-l doresti e sa poti avea mintea libera si sa poti gandi corect.

Nu stiu ce am sa fac.

Imi doresc o jucarie, ma gandesc de cateva zile la ea, un tractor sau o albinuta d-aia cu sfoara care o tragi dupa tine si se invart aripile.

Si inca o chestie, abia astept sa-i cumpar copilului meu adidasi d-aia care fac galagie la fiecare pas. Mi-am dorit intotdeauna adidasi d-aia.

In rest...vreau sa privesc soarele cum apune in seara asta si sa incerc sa realizez ca azi am terminat o facultate cu bine si ca am mai incheiat un capitol al vietii mele.

Relatii diferite

In fiecare relatie pe care o avem de-a lungul vietii iubim diferit.Tocmai de aceea se spune ca iubirea e de mai multe feluri.

In fiecare relatie punem o parte din sufletul nostru.

La inceput credem ca-l daruim pe tot, suntem dezamagiti si credem ca l-am pierdut.

Cu timpul ne revenim si apoi spunem ca daruim doar o parte din el, de frica sa nu fim dezamagiti din nou. Dar iar se intampla, pentru ca iubirea doare ( ce paradox ) si iar daruim alta parte din sufletul nostru mai tarziu.Si se intampla din nou sa suferim.

Pana cand, de la atata suferinta ajungem sa credem ca nu mai avem ce darui si spunem "eu nu mai am suflet, nu mai am ce sa-ti daruiesc". Cand de fapt, noi punem la bataie acelasi suflet. Uneori mai trist si mai mic, alteori mai mult si mai vindecat dar e acelasi...in relatii diferite.

Pretutindeni

El...imi seamana cu o punga de jeleuri abia desfacuta

Sau cu niste bomboane Bonibom de toate culorile

Sau sau...cu un curcubeu abia iesit dupa ploaie.

El...imi miroase a vara cand mi-e frig

Si-a iarna cand mi-e cald

Imi miroase a ploaie de seara

Si-a cappucino dimineata

Isi lasa o parte din El pe perna lui

Sau pe cearsaful care are forma lui

In toata camera sau in papucii mei de casa

Pe scaun sau in ghiveciul de flori....

E pretutindeni...

Sentimente amestecate VII

Ea-

Aerul diferit al orasului, blocul asta, strada asta, magazinul cu jeleuri, te iubesc-ul din scara blocului, toate-mi dau emotii cand vin la tine.

E lumea mea. Toate locurile care-mi dau liniste sufleteasca sunt pentru mine casa mea. Iar la tine e bine tare.

Straduta asta mica duce la tine. Mi-e teama sa te caut, mi-e teama de tine si de tot ceea ce simt pentru tine.

Imi bate inima cu putere, picioarele imi tremura, gingiile ma dor si ceva parca ma strange in capul pieptului. Imi rod buzele si ma deranjeaza pielitele de la unghii pe care le rup pana vad ca-mi da sangele.

Ma ascund prin spate de frica sa nu te intalnesc intamplator si sa nu fiu pregatita sa dau ochii cu tine.

Am sa ma abtin si-am sa-mi spun " Lasa-l in pace, rezista"

E seara deja si trebuie sa ajungi acasa.Pe-acelasi drum.

De data asta n-am sa te caut.

El-

Strada asta mi se pare tare lunga atunci cand merg singur pe ea, spre casa. E seara, sunt obosit si inca mai am puterea sa ma mai gandesc la tine.

Ma gandesc cat timp a trecut de cand nu te-am mai strans in brate si nu ne-am mai bucurat impreuna de o punga de jeleuri.

Stiu ca n-ai sa mai vii curand, ai plecat fara sa-mi spui iar acum daca te-ai intoarce ti-ar fi teama de ce as putea sa-ti spun, ti-ar fi teama ca n-ai sti ce motiv bun sa-mi bagi pentru plecarea ta, ti-ar fi teama sa nu te mai primesc langa sufletul meu ca de fiecare data.

Prostuto... Tot timpul ai sa ai loc langa mine, orice mi-ai face.

Ma apropii de bloc si inima incepe sa-mi bata cu putere. Inca, inca mai am emotii, inca mai sper sa te intorci la mine. Schimb melodia prea repede la mp, n-am rabdare.Ma uit drept inainte de teama sa nu te zaresc prin imprejurimi intamplator dar tot am tendinta sa ma uit in spate dupa tine.

De data asta n-ai sa vii.

Tu si Eu....

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri prima data cand te-am intalnit...fetita mea draga,te plimbai cu surioara ta pe strada, imi amintesc prima noastra plimbare in parc,cand deja uitai de ceas...am ramas fermecat de privirea ta dulce... Acum ne-a ramas doar sa scriem povestea noastra,doua inimi unite,tu si eu,intr-un singur suflet,imi amitesc prima data cand ti-am vazut trupul... intins pe patul meu,inchisi in camera,ce de bogat era in caldura!!!...complicat,amanti ca Bonnie and Clyde,numele tau e tatuat pe inima mea cu litere de foc,de asta iti spun ca fara tine respiratia mea nu are sens, Las textele mele sa povesteasca,descriu in fraze si rime felul tau de-a fi,fascinanta,magica,distractiva,indiferenta fata de lume(atunci cand erai cu mine),ascunzi o inima de femeie, sub focul unui aer de adolscenta,Tu o sa fii pt totdeauna prezenta in cerul mintii mele,chiar daca ai fi in patul meu sau daca esti la sute de kilometri,in unele momente imi doresc sa te am langa mine macar pt o clipa... Inchid ochii si deja simt prezent parfumul tau,trupul tau cu fiecare gest ma cheama,deschid ochii realizez ca pamantul tau e departe si mai simt doar mirosul intepator de la tigara.... Ma gandesc adesea la povestile care au doar momente de glorie...dar singura mea victorie,e ca te pastrez intiparita bine in mintea mea, Ma gandesc la tine,si pixul aluneca singur pe foaie,si asa suntem impreuna.tu si eu...fetita mea... cine stie!?,poate Cineva a scris de mult timp destinele nostre,poate e scris sa fim impreuna sau poate e scrie ca strada noastra se infunda aici... in seara asta m-am gandit mult la zambetul tau si asa am decis sa scriu,asa stii si tu ce sentiment mi-a transmis zambetul tau... Acel dulce accent,poti fi sigura 100% ca si el mi-a transmis un sentiment,o sa te respect mereu,pt ca doar tu ma cunosti asa profund,chiar daca o sa razi,suntem lipiti pt fiecare secunda,suntem..tu si eu,si restul e doar lumea!!! Ma gandesc la ce sens aveau clipele petrecute impreuna...tu si eu, Intre noi nu o sa se termine vreodata,pt ca suntem pt totdeauna...tu si eu, Si chiar daca e complicat,suntem un trup si un suflet...tu si eu!!!tu si eu....................... Suflet naiv (textul nu-mi apartine,e copiat cu acordul titularului pentru ca imi place foarte mult)

Sentimente amestecate VI

Strada asta duce la magazinul de unde tu ai cumparat intr-o seara o punga de jeleuri cu fructe cum imi place mie si o sticla de Cola. Tot strada asta ducea la tine...

N-am mai vazut-o de atunci. Intr-adevar plecase si ma lasase singur pentru a nu stiu cata oara. Obosisem sa ma plang dupa ea desi sunt baiat si eu ar fi trebuit sa fiu tare.

Cat de prost si de naiv sa fiu sa cred ca ea o sa ramana langa mine cand de fiecare data pleaca si ma lasa cu ochii-n soare?! Cat de idiot sa fiu sa nu-mi dau seama ca ea vine cu un scop la mine si ca are sa plece de fiecare data cand are ea chef?!

Ce viata dubla duce...

Isi face rau ei si mie pe langa ea.Stiu ca sufera, stiu ca o chinuie gandul ca nu e langa mine si ca trebuie sa plece mereu, stiu ca si-ar dori sa ramana langa mine dar ii e frica, stiu ca ii lipseste ceva de aceea se intoarce la mine.

Normal, cine mai e prostul care inca o mai iubeste dupa tot ceea ce face? Cine e prostul care o asteapta noaptea sa vina si o ia in brate zambind ca si cum ar fi prima oara cand o vede? Cine e prostul care-i inghite toate minciunile desi stie ca tot ce scoate din gura sunt numai inventii de-ale ei numai ca sa nu ma faca pe mine sa sufar?! Cine e prostul care inca si-ar da viata pentru ea desi e atat de insuportabila cateodata incat nici nu mai vad vreun viitor alaturi de ea?!

Beau cafea multa si fumez in draci....

M-am saturat de strada asta care-mi aduce aminte de tine, m-am saturat de banca asta din parc si de terasa asta, m-am saturat de stele si luna pe care stii bine ca o privim amandoi, m-am saturat de pozele cu noi si vise roz de copil naiv, m-am saturat de tine si vreau sa te intorci...

Sentimente amestecate V

Ce fel de suflet are ea? Ce fiinta e aceea care ma minte ca ma iubeste si apoi pleaca? Ce fel de om e acela care face fericit alt om si-i da sperante iar apoi i le ia inapoi? Ce vise sunt alea care le ai doar cateva ore si apoi dispar? Ce ganduri trebuie sa aiba ea cand face ceea ce face? Cand ma strange in brate si ma saruta atat de sincer, cand petrece cu mine cele mai frumoase momente din viata ei si ma face cel mai fericit om de pe planeta numai cu prezenta ei iar apoi ma lasa sa trec singur prin lumea asta trista si rea, ma lasa cu planuri neterminate si vise aruncate la intamplare, ma lasa cu jumatate de inima si cu un gol imens in suflet. La ce bun? La ce sunt bune orele alea de fericire daca dupa sufar de 10 ori mai mult? La ce sunt bune sentimentele astea de iubire cand suferim mai mult decat suntem fericiti? La ce bun sa ma gandesc atata la ea cand ea poate nici nu se gandeste la mine, cand ea poate rade acuma in preajma altor barbati iar eu stau ca nebunul si o caut in tot orasul, cand ea poate e plecata de mult si e departe acuma si eu inca mai cred ca nu s-a inserat si nu se termina ziua si inca mai am timp s-o vad?! La ce bun stau si plang aici singur si apoi rad gandindu-ma cat de prost sunt ca sper sa se intoarca la mine si apoi plang iar pentru ca ma simt singur si am nevoie de ea?! Am nevoie de ea ca de apa, am nevoie de prezenta ei sa imi dea ambitie sa merg mai departe, am nevoie de ea sa ma faca sa zambesc de fiecare data cand sunt trist, am nevoie de cuvintele ei dulci ca sa pot dormi linistit si de imbratisarea ei atunci cand mi-e frig. Am nevoie de ea sa ma inveleasca noaptea cand stau cu spatele gol si sa-mi spuna o poveste cand nu pot adormi, am nevoie de ea sa-mi tina de urat cand imi beau cafeaua si am nevoie de cuvintele ei sa ma convinga sa ma las de fumat. Am nevoie de ea cand e copil si rade mult si am nevoie de ea cand e serioasa si gandeste in viitor. Am nevoie de ideile ei stupide sa i le pun in aplicare si apoi sa ne amuzam copios pe tema lor si am nevoie de ea sa-mi citeasca gandurile inainte de e a i le spune eu. Am nevoie de tot ce tine de ea pentru ca ea ma completeaza. Sa fie ea dragostea adevarata? Sa fie ea iubirea aia pe care n-o poti uita si care iti marcheaza existenta? Sa fie ea cea pe care am s-o iubesc toata viata pana cand verighetele noastre or sa se uite pe mainile putrezite de timp intr-un mormant acoperit cu flori si poza noastra langa cruce? Sa am vreo sansa?! Cat as vrea sa fie si ea hotarata odata si sa-mi poata raspunde la toate intrebarile. Usor usor iau drumul spre casa.As dormi aici pe banca numai sa nu ma duc acasa si sa stau singur intre 4 pereti, as privi cerul toata noaptea numai sa nu iau poza ei in mana si sa o privesc, as tipa atat de tare ca o vreau langa mine incat sa ma auda si din orasul ala indepartat al ei. As face multe daca as mai avea putere. Dar m-am consumat atat de mult in seara asta si pentru nimic. Am mai pus pe lista trista inca o seara plina de lacrimi in care ma simt mai singur ca niciodata.

Sentimente amestecate IV

Ma plimbam de nebun pe strazi in speranta ca am s-o revad, o cautam in fiecare fata de pe strada si nici nu mai auzeam cand ma salutau prietenii. Cu fiecare ora care trecea deveneam din ce in ce mai dezamagit si nu stiam daca sa plang ca nu e langa mine sau sa zambesc pentru ce-a fost intre noi si ca poate am s-o revad. Deveneam irascibil la fiecare chestie si ma enervam din ce in ce mai mult. Fusesem in toate locurile unde ne-am plimbat amandoi sperand ca poate se plimba singura, intrasem in toate terasele cunoscute de noi si ma uitam dupa ea in fiecare cotisor, trecusem chiar si pe la mormintele rudelor ei tot cu gandul ca poate s-a dus sa le aprinda o lumanare.

Se inserase, umblasem toata ziua si invatasem orasul pederost chiar daca il stiam si picioarele incepura sa ma lase.Eram obosit s-o mai caut si totusi n-as fi vrut sa renunt...cat de mult imi doream sa fie a mea...cat de mult imi doream sa fiu in bratele ei si sa stiu ca nu mai pleaca niciodata de langa mine. Cate planuri puteam sa-mi fac ca prostul si eu nici macar n-am intalnit-o.

Ma asezasem intr-un leagan si o lacrima a cazut usor pe obrazul meu, acum nu mai simteam c-o iubesc, o uram pentru fapul ca n-a dat nici un semn de viata, o uram pentru ca vrea sa fie misterioasa mereu, o uram pentru ca ma simteam sub papucul ei de fiecare data si nu aveam puterea sa fac nimic. Dar totusi o iubeam, ce simteam pentru ea era diferit fata de tot ce-am simtit pana acuma, era ceva ce nu puteam exprima in cuvinte si numai langa ea simteam lucrurile alea. Era diferita fata de restul lumii. Si asa am inceput sa zambesc...gandindu-ma la ea, la faptul ca in leaganul asta se dadea si ea candva in timp ce manca din punga de pufuleti, la faptul ca uitandu-ma de fiecare data la ea vedeam un suflet de copil in corpul unei femei mature, la faptul ca ea stia de fiecare data cand sa spuna stop si cand sa continue, la tot ce tinea de ea ma gandeam si eram tare fericit. Ma minunam de fiecare data cand ma gandeam cata putere poate sa aiba asupra mea, cum poate sa ma schimbe cum vrea ea, cum poate sa-mi schimbe starea de la bucurie la tristete intr-un minut si din nou in bucurie, cum poate sa fie in gandurile mele in fiecare lucru care-l fac si fiecare pas pas din viata. Cum poate sa ma modeleze dupa bunul ei plac si apoi sa plece. Sa revina si eu s-o primesc inapoi, sa nu-mi dau seama ca ea de fapt ma face sa sufar de fiecare data cand ma strange in brate si ma saruta, de fiecare data cand e a mea si de fiecare data cand cred ca va fi a mea mereu.

Si din zambetul ala stupid de pe fata in parcul ala singuratic am inceput sa plang din nou, acum cu multe lacrimi si tipete de durere.

Sentimente amestecate III

Am primit-o inapoi de fiecare data cand s-a intors la mine.Pentru ca o iubesc atat de mult incat nu m-as vedea s-o refuz niciodata cu nimica. A plecat din patul meu si s-a dus la altul, m-a sarutat pe mine si zile mai tarziu saruta pe altul si tot am primit-o inapoi. Pentru ca tind inca sa cred ca ea e doar a mea si va fi mereu de fiecare data cand se va intoarce la mine.

Ii spusesem ca o iubesc pentru ca nu mai suportam sa tin secretul asta in mine, ascundeam de foarte mult timp asta si as fi vrut sa stie si ea. Dar nu s-a intamplat asa cum ma asteptam. Nu mi-a sarit in brate sa-mi spuna ca si ea ma iubeste, nu am stat ore in sir pe covor vorbind despre dragoste si despre ceea ce simtim,nu ne-am imaginat cer plin de stele pe peretii albi ai camerei, nu mi-a zambit de fiecare data cand ii spuneam ca e frumoasa sau o gadilam pe gat cu respiratia mea si nici nu ne-am plimbat ore-n sir pe strazi barfind despre oamenii din jur pe care-i transformam in extraterestri pentru ca numai noi eram oameni si eram normali. Nu, nimic din toate astea nu s-a intamplat.

A plecat pur si simplu.

O iubisem cum numai ei ii placea si o facusem sa atinga cele mai inalte culmi ale placerii.In ora aia ii daruisem cele mai sincere sentimente ale mele, ii le intinsesem pe tava si chiar ii pusesem si la pachet, sa le ia acasa cu ea ca sa nu ma uite si sa nu se simta singura.

Chiar, ea trebuia sa plece acasa,de fiecare data trebuia sa existe o alta casa, o alta lume in care eu nu aveam loc decat atunci cand vroia ea. Si totusi speram c-am s-o revad. Cand m-am trezit m-am imbracat in cea mai mare graba, m-am dat cu parfumul de care stiu ca e innebunita si am plecat in oras cu gandul ca am s-o intalnesc. Nu stiam daca sta acasa la ai ei sau in alta parte, nu-i stiam numarul de telefon pentru ca-l schimbase, practic ma plimbam aiurea pe strazi pentru ca nu stiam unde sa o gasesc.

Mergeam zambind pe strada si ma gandeam la pielea ei fina de ieri,la corpul ei perfect si la miscarile ei lente. Simteam si acuma respiratia ei pe gatul meu si inca ii mai auzeam gemetele de placere de la sfarsit. Cat de perfect a fost.Cum poate sa fie atat de perfect de fiecare data langa ea? De ce nu are nici un defect si mi-e atat de bine cu ea?

In the shadow

Te-am inselat de atatea ori iubitule si nici unul n-a fost la fel ca tine. Nici unul n-a putut sa-mi dea acea siguranta de care aveam nevoie, acea liniste in suflet, sa simt ca apartin cuiva si ca cineva are grija de mine.Langa fiecare am simtit altceva si toti mi-au oferit o parte din sufletul lor dar n-a existat vreunul care sa ma scape de frica mea de singuratate, toti isi doreau sa aiba grija de mine si-mi promiteau multe dar nici unul nu reusea sa-si duca la bun sfarsit planul.
Am facut atatea compromisuri nu pentru ca vroiam sa ascund ceva sau ca nu eram sincera cu tine ci pentru ca te iubeam, devenisei pentru mine un scop in viata si luptam pentru el, vroiam sa-ti fie bine cu pretul fericirii mele.
Cu tine nu mi-era frica sa-ti spun ceea ce gandesc, nu mi-era frica sa te injur, sa tip si sa-ti spun ca esti cel mai urat, rau, nesimtit sau prost baiat dupa fata pamantului pentru ca stiam ca tot tu o sa ma strangi in brate dupa ce-mi trece. Cu tine nu mi-era frica sa vorbesc despre gandurile mele ascunse despre fostii prieteni pe care tu credeai ca sunt doar in imaginatia mea, despre visele mele de a ajunge o mare doamna sau doar planurile mele de viitor care niciodata nu se concretizau.
Pe tine nu mi-era frica sa te uit intr-un coltisor al inimii mele si sa te pastrez acolo pana cand as fi avut nevoie iar de tine, nu mi-era frica sa te las in libertatea ta sau sa profit de tot ce era bun din tine pentru ca stiam ca si daca ti-as fi spus ca te urasc, ca vreau sa ne despartim, ca esti cel mai enervant lucru din lume sau chiar daca as fi disparut pentru putin timp din viata ta, tu tot te-ai fi intors la mine iar eu tot pe tine te-as fi iubit, tot la tine m-as fi intors cu coada intre picioare si ti-as fi spus ca sunt cea mai prostuta fata si ca-mi pare rau pentru tot. Tu tot m-ai fi strans in brate dupa ce m-ai fi tinut morala 2 ore in sir cu faptul ca sunt rea, enervanta si ca te pandesc la fiecare cotisor ca sa te cert, tu ai fi fost mereu acolo pentru mine daa as fi avut nevoie de tine, tu ai fi avut grija de mine iar eu m-as fi simtit in siguranta langa tine. Tu m-ai fi aparat de orice lucru rau care ar fi putut sa mi se intample si m-ai fi protejat de tot ce ar fi putut sa ma deranjeze pe lumea asta.
Tu mi-ai fi dat siguranta aia de care aveam nevoie si de asta ai avut mereu un loc special in sufletul meu.Tu ai deschis usa catre inima mea cu toate ca tot timpul ai crezut ca e inchisa.
Tot timpul ai spus ca sunt mai complicata decat par, ca nu ma poti intelege si ca nu poti ajunge la inima mea dar pentru faptul ca ai fost langa mine de fiecare data cand plangeam aiurea din cauza altora, ca acuma plangeam, acuma radeam si tu-mi spuneai ca am crize de personalitate, pentru faptul ca nu m-ai intrebat de fiecare data ce am si m-ai lasat sa-mi treaca, pentru faptul ca ma lasai sa-mi fac damblaua pe strada te suparai pe mine si apoi iti trecea, pentru faptul ca m-ai invatat atatea si mi-ai spus adevarul in fata de fiecare data chiar daca ma suparam pe tine, pentru asta te-am iubit si ai fost cel mai important lucru din viata mea.
Nu stii asta, si nici nu mai ai cum sa afli acuma, nu stii ca asa cum erai tu urat eu te vedeam frumos, erai enervant tocmai asta imi placea la tine ca-mi bateam capul cu tine, erai lenes si total diferit fata de restul dar pentru mine erai perfect.Si poate ca erau altii mai buni si mai perfecti ca tine, pun pariu ca erau dar eu nu aveam nevoie de ei.Eu te vroiam pe tine pentru ca nici unul nu-ti semana.

Copil

mai e putin si copilul meu implineste 3 luni.e atat de mic si firav intr-o lume atat de mare si rea. cat imi place sa-l tin in brate si sa-l privesc noaptea cum doarme.Sunt momente cand e atat de linistit si fara griji.Sunt ore cand viseaza si zambeste cateodata. Si cand il tin de mana si ma strange uneori, si cand mai deschide ochii si se uita speriat imprejur de frica sa nu plec de langa el, si cand se intoarce de pe o parte pe alta asa incet si cu grija....sunt momente....e un dulce, un scump, un copil mic si dragutz.Un ingeras....ingerasul meu. Imi place atat de mult sa stau cu el, e ca un drog de care nu ma pot lasa, e linistea mea, siguranta mea, visul meu, viitorul meu...
E special....si e al meu....

Copil...

Si astazi te iubesc....inca te mai iubesc....

....mi-as dori sa nu mai plang...

Sentimente amestecate II

Nu mi-a raspuns.A bagat capul in pamant si s-a cuibarit la pieptul meu. M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe buze.N-a obiectat. Am intrebat-o inca o data daca vrea sa urce pana la mine un pic. Mi-a raspuns scurt cu un " Bine..." si atunci am luat-o de mana repede si ne-am indreptat spre casa fara a-i mai da timp sa se razgandeasca. Urca scarile cu o oarecare teama, stia ce urma sa se intample dar era prea tarziu ca sa mai dea inapoi. Vroiam sa fie a mea, ca pe vremuri. Stiam ca si ea ma doreste. Ajunsi in camera, s-a asezat pe marginea patului si statea nemiscata. Era timida de parca ar fi fost prima oara cand venea la mine acasa. Parfumul ei atat de puternic, s-a imprastiat intr-o secunda in toata camera. Era un parfum dulce. Mirosul lui inconfundabil il puteam recunoaste si de la cativa metri distanta. Era parfumul ei preferat care multe seri la rand se impregnase in perna mea si adormeam cu gandul la ea. M-am asezat langa ea si am inceput s-o sarut usor pe gat. Fara a mai sta pe ganduri si-a lipit buzele de ale mele si a inceput sa ma sarute. Brusc am simtit o caldura care-mi invada tot corpul, inima pulsa cu putere de parca dadea sa-mi iasa din piept. O simteam cum tremura. Era dulce, doar ea putea sa fie asa. Doar ea putea sa-mi dea acele emotii puternice, sa scoata la suprafata sentimentele ascunse adanc in suflet pe care le pastrasem doar pentru ea. Am intins-o pe pat si am inceput s-o dezbrac usor dezvelindu-i trupul superb pe care l-am placut intotdeauna. Stateam si o priveam cum era goala langa mine si inca nu-mi venea sa cred. Era e senzatie pe care n-am putut s-o uit niciodata si nici nu vreau s-o uit vreodata.Am inceput s-o mangai si s-o sarut peste tot. Ii placea, de ce sa nu recunosc imi placea si mie.Era a mea, dupa mult timp in care am stat departe unul de altul acum era din nou a mea. O doream atat de mult. Am iubit-o ca si cand ar fi fost pentru prima data si simteam ca si ea imi impartaseste aceleasi sentimente.Ii cunosteam corpul mai bine decat ar fi stiut-o altul si asta o facea sa-si dea frau liber sentimentelor.Inca tremura, am strans-o cu putere la piept jucandu-ma in parul ei. Am ramas ceva timp unul in bratele celuilalt fara sa scoatem vreun cuvant. Simteam nevoia sa-i spun ce simt, ce gandesc dar mi-era frica sa nu reactioneze ciudat. Inainte ne spuneam totul, orice gand care ne trecea prin cap, eram deschisi unul in fata celuilalt, acum mi-era frica sa vorbesc cu ea
" Esti un scump..." au fost primele ei cuvinte. Am sarutat-o pe frunte si m-am apropiat de urechea ei.
" Te....iubesc". I-am spus in soapta nepasandu-mi de ce ar putea sa urmeze. Atunci am auzit un oftat lung din partea ei si a dat sa se ridice din pat. " E tarziu, trebuie sa plec..." mi-a spus si a inceput sa-si caute hainele aruncate peste tot in camera. Statea si o priveam cum se imbraca in graba gandindu-ma cu ce am gresit cand i-am spus ce simt. Chiar o iubeam. Si am iubit-o intotdeauna. N-am uitat nici o secunda din tot ce s-a intamplat intre noi. N-am zis nimic, nici macar n-am condus-o pana la usa. Am lasat-o sa plece. Pentru o ora am avut-o langa mine, in bratele mele iar acum o pierdeam din nou. Pentru o ora m-am simtit cel mai usor, liber, fericit om de pe fata pamantului. Nu stiam daca o s-o mai vad dar aveam o presimtire ca ne vom intalni si a doua zi. Toata noaptea n-am mai putut s-adorm. Am luat perna pe care cu putin timp in urma ea isi rezemase capul si am tinut-o strans la piept. Parfumul ei inca se mai simtea in toata camera. Nu-mi dadeam seama ce simt. Era un sentiment de iubire, amestecat cu ura, dispret, dezamagire, teama...teama de a nu o pierde din nou. Dar ea era deja acasa acum. Cine stie daca se mai gandea la mine?! Pana dimineata am privit lung la telefon gandindu-ma daca sa o sun sau nu. N-am indraznit. Intr-un final am cazut rapus de somn tocmai cand soarele rasarea tot cu perna mirosind a parfumul ei in brate.

Sentimente amestecate...

Urma sa ne intalnim.Isi dorea sa ma vada. Dupa tot ce s-a intamplat intre noi de ce sa nu recunosc ca si eu vroiam s-o vad. Mi-era dor de ea, n-o mai vazusem de ceva timp si prezenta ei imi lipsea chiar daca stiam pentru ce urma sa ne vedem. Mi-a trimis mesaj si mi-a spus ca a iesit mai repede si ca m-asteapta pe banca in fata blocului ei. Aceeasi banca pe care acu' mult timp am stat tot la fel de distanti si reci. Parca s-ar repeta istoria...de s-ar fi repetat in bine....
Inainte ma agitam mult cand trebuia sa ne intalnim. Eram atent la toate detaliile, vroiam sa par perfect in fata ei, sa aiba ochi numai pentru mine. Acuma nu mai e asa, s-au schimbat multe si s-au schimbat din vina ei. Am luat prima pereche de blugi care am gasit-o prin dulap, mi-am aruncat un tricou pe mine si am iesit pe usa. Nu m-am grabit.Am avut timp sa ma gandesc la ce urma sa se intample. Imi imaginam cum imi sare in brate plangand, cerandu-si iertare si spunandu-mi cat de dor i-a fost de mine si cat de mult ma iubeste. Imi imaginam si cum ar fi fost sa-mi spuna ca a realizat ca eu sunt jumatatea ei si ca vrea sa se mute la mine definitiv ca sa putem fi impreuna mereu. Ma gandeam iar la serile frumoase pe care am putea sa le petrecem impreuna, sa facem dragoste unde ne vine, sa alergam, sa radem, sa fim fericiti. Ma gandeam iar la zambetul de dimineata, la vorbele frumoase la serile cand adormeam la pieptul ei. Toate mi-au trecut prin cap ca si cum mi-ar fi trecut toata viata prin fata ochilor. Dar toate s-au oprit cand am vazut-o. Statea intr-adevar si m-asptepta pe banca, cu capul in pamant, trista, tragand din tigara mai repede decat ar fi facut-o vreodata. Atunci am simtit un fior pe sirea spinarii si inima a inceput sa bata cu putere. Erau emotiile alea care le aveam de fiecare data cand urma sa ne vedem. Dupa tot acest timp inca le mai aveam.M-am oprit in fata ei si n-am salutat-o.Asteptam sa vad ce reactie are ea. Cand m-a vazut ar fi dat sa ma ia in brate dar n-a indraznit, mi-a zambit si a asteptat sa ma asez langa ea. Avea acelasi zambet dragutz de care am fost intotdeauna indragostit si care m-a ridicat atunci cand ma simteam pierdut. Doar ca acuma era un zambet trist, mai mult fortat. Inca mai avea impresia ca n-o cunosc foarte bine, ca poate sa ascunda atunci cand o doare ceva. Mi-a spus " Buna..." cu o voce tremuranda si am vazut cum ochii incepuse sa-i lacrimeze cu toate ca se chinuia foarte mult sa nu se intample asta.Atunci n-am mai rezistat si am cuprins-o strans in bratele mele ca si cum ar fi fost pentru prima oara cand fac asta. Picioarele mi s-au muiat, inima imi batea nebuneste, toate sentimentele de dragoste si de ura mi s-au amestecat in momentul in care i-am simtit respiratia pe gatul meu. In momentul ala nu stiam ce mai simt. Doar ca-mi placea si-mi doream sa nu-i mai dau drumul. Vroia sa planga, sa se descarce dar se abtinea si incet s-a indepartat de mine si am ajuns sa stam pe banca uitandu-ne unul la altul. Am vorbit despre cu totul si cu totul altceva, in nici un caz despre noi. Isi alegea cu grija cuvintele ca sa nu cumva sa atinga subiectul pentru care ne-am intalnit si sa inceapa sa planga.Dupa vreo 20 minute n-am mai rezistat si am intrebat-o: " ma mai iubesti?". Atunci a tacut muta si a inceput sa planga pe bune lasand-o sa se descarce. Dupa ce s-a mai calmat i-am spus in soapta daca vrea sa mearga pana la mine acasa...mi-a fost un pic frica atunci cand am intrebat-o, n-as fi vrut sa ma refuze...

Bilet de adio

Pentru ca o iubesc prea mult si pentru ca sufar mult dupa ea. Si cu ea si fara ea tot am sa sufar...Pentru ca stiu ca ma iubeste dar tot imi vine in cap gandul ca se joaca cu sentimentele mele. Pentru ca nu mai putem continua asa...Eu unul nu mai pot...sunt constient de faptul ca ea n-o sa plece niciodata de-acolo dar ma tot incapatanez sa cred altceva, tot mai sper sa fie a mea cu totul....
N-o sa uite niciodata faptul ca eu am iubit-o cel mai mult, ca eu am avut grija de ea, ca eu i-am oferit totul, am crezut-o, am iertat-o iar acum am s-o uit.
N-o sa uite faptul ca langa mine s-a simtit iubita, ascultata, inteleasa, rasfatata tot...langa mine a vazut cum e sa suferi si sa iubesti mai mult dupa.
De ce sa mint ca nu ma doare? Ma doare mai mult ca la inceput dar pentru tot timpul pierdut impreuna, pentru manuta aia mica si firava pe care o tineam strans cand ne plimbam prin parc, pentru acel te iubesc spus timid in soapta, pentru orele pierdute vorbind in fiecare noapte la telefon, pentru mesajele de noapte buna si sutele de mailuri, pentru toate visele pe care le-am fi putut avea impreuna, pentru toate zilele cand ne intalneam pe furis si ne iubeam in graba, pentru toate zilele cand o simteam jumatatea mea...pentru toate am s-o parasesc cu toate ca nu vreau.
" Stii, amandoi privim aceleasi stele"
Intotdeauna am sa fiu primul ei gand dimineata si ultimul seara, o sa ma caute pe strada prin multimea de oameni, o sa caute calitatile mele la altii si o sa-i apara imaginea mea cand o sa le gaseasca. O sa-si dea seama ca toti suntem unici in felul nostru si ca altul ca mine n-o sa gaseasca, poate mai bun ca mine cine stie?!
O sa tanjeasca dupa imbratisarile mele si vorbele dulci cand o sa vada ca-i lipsesc, n-o sa mai tina pe nimeni de mana cum ma tinea pe mine, n-o sa mai faca nimic din ce faceam impreuna pentru ca o sa vrea sa pastreze amintirile cu mine, sa nu le stearga cu altul. O sa planga si n-o sa spuna nimanui pentru ca ma iubeste dar nu indeajuns incat sa plece...
Ce rost are? E doar o mica mare dragoste careia i s-a scurs nisipul...Am putea intoarce clepsidra sa curga iar nisip dar pentru ce? Sa traim acelasi vis fara sa se schimbe ceva? Nu....nu vreau sa mai traiesc clipa, vreau mai mult de atat.
A castigat el, intotdeauna a castigat el iar eu am fost prost ca am crezut-o, am sperat si n-am renuntat cand mi-ar fi fost mai usor. Cu toata indiferenta lui, nu am reusit s-o aduc langa mine. Si totusi ma iubeste...tocmai de asta n-o inteleg si nici nu mai vreau s-o inteleg.
Tot timpul a fost ca ea...

Excroaca sentimentala...

E o curva. N-am crezut vreodata ca pot gandi asta despre ea dar acum nu mi-o pot imagina altfel. In fond si la urma urmei, toate sunt niste curve la un moment dat si 1.nu toate recunosc, 2.depinde de ce inteles vrei tu sa-i dai acestui cuvant.

Ea n-ar recunoaste in ruptul capului ca face parte din grupul asta. Dupa mintea ei, curva e aceea care umbla cu 2 barbati in acelasi timp. Si din moment ce ea pleaca de la mine si pe drum ma uita si se intoarce la el si e doar a lui, evident ca nu se caracterizeaza ca fiind o curva.

Ea face parte din categoria curvelor sentimentale. Ne iubeste pe amandoi si ne vrea pe amandoi. Nu stiu cum poate dar ii iese foarte bine.

Nu ma mai doare foarte mult acum dar am momente in care as vrea sa-i iau viata. Macar sa stiu ca daca nu e a mea, sa nu mai fie a nimanui. Dar stiu ca e a mea, cu mintea si cateodata cu trupul. Stiu, sunt nebun. Dar sunt nebun dupa ea.

O iubesc atat de mult si o urasc in acelasi timp. Pentru ca nu e cu mine mereu, pentru ca nu eu ma trezesc in fiecare dimineata langa ea si pt ca nu la mine se intoarce de fiecare data. Ea se-ntoarce la mine doar atunci cand are nevoie de mine, cand are nevoie sa se simta iubita.

Si am speranta ca intr-o zi o sa fie numai a mea, pentru ca sunt sigur ca ma iubeste si ca nu poate sta mult timp fara mine.

Pana atunci, o sa ramana aceeasi curva care-mi face viata mai frumoasa pentru cateva zile, care ma face cel mai fericit om de pe pamant, care ma minte frumos de fiecare data zambind, aceeasi curva pe care-o iubesc la nebunie si pentru care inca mi-as da viata.