Sentimente amestecate V

Ce fel de suflet are ea? Ce fiinta e aceea care ma minte ca ma iubeste si apoi pleaca? Ce fel de om e acela care face fericit alt om si-i da sperante iar apoi i le ia inapoi? Ce vise sunt alea care le ai doar cateva ore si apoi dispar? Ce ganduri trebuie sa aiba ea cand face ceea ce face? Cand ma strange in brate si ma saruta atat de sincer, cand petrece cu mine cele mai frumoase momente din viata ei si ma face cel mai fericit om de pe planeta numai cu prezenta ei iar apoi ma lasa sa trec singur prin lumea asta trista si rea, ma lasa cu planuri neterminate si vise aruncate la intamplare, ma lasa cu jumatate de inima si cu un gol imens in suflet. La ce bun? La ce sunt bune orele alea de fericire daca dupa sufar de 10 ori mai mult? La ce sunt bune sentimentele astea de iubire cand suferim mai mult decat suntem fericiti? La ce bun sa ma gandesc atata la ea cand ea poate nici nu se gandeste la mine, cand ea poate rade acuma in preajma altor barbati iar eu stau ca nebunul si o caut in tot orasul, cand ea poate e plecata de mult si e departe acuma si eu inca mai cred ca nu s-a inserat si nu se termina ziua si inca mai am timp s-o vad?! La ce bun stau si plang aici singur si apoi rad gandindu-ma cat de prost sunt ca sper sa se intoarca la mine si apoi plang iar pentru ca ma simt singur si am nevoie de ea?! Am nevoie de ea ca de apa, am nevoie de prezenta ei sa imi dea ambitie sa merg mai departe, am nevoie de ea sa ma faca sa zambesc de fiecare data cand sunt trist, am nevoie de cuvintele ei dulci ca sa pot dormi linistit si de imbratisarea ei atunci cand mi-e frig. Am nevoie de ea sa ma inveleasca noaptea cand stau cu spatele gol si sa-mi spuna o poveste cand nu pot adormi, am nevoie de ea sa-mi tina de urat cand imi beau cafeaua si am nevoie de cuvintele ei sa ma convinga sa ma las de fumat. Am nevoie de ea cand e copil si rade mult si am nevoie de ea cand e serioasa si gandeste in viitor. Am nevoie de ideile ei stupide sa i le pun in aplicare si apoi sa ne amuzam copios pe tema lor si am nevoie de ea sa-mi citeasca gandurile inainte de e a i le spune eu. Am nevoie de tot ce tine de ea pentru ca ea ma completeaza. Sa fie ea dragostea adevarata? Sa fie ea iubirea aia pe care n-o poti uita si care iti marcheaza existenta? Sa fie ea cea pe care am s-o iubesc toata viata pana cand verighetele noastre or sa se uite pe mainile putrezite de timp intr-un mormant acoperit cu flori si poza noastra langa cruce? Sa am vreo sansa?! Cat as vrea sa fie si ea hotarata odata si sa-mi poata raspunde la toate intrebarile. Usor usor iau drumul spre casa.As dormi aici pe banca numai sa nu ma duc acasa si sa stau singur intre 4 pereti, as privi cerul toata noaptea numai sa nu iau poza ei in mana si sa o privesc, as tipa atat de tare ca o vreau langa mine incat sa ma auda si din orasul ala indepartat al ei. As face multe daca as mai avea putere. Dar m-am consumat atat de mult in seara asta si pentru nimic. Am mai pus pe lista trista inca o seara plina de lacrimi in care ma simt mai singur ca niciodata.

Alta intrebare.

Daca va zic ca maine e ziua mea de nastere ma credeti? :P

Sentimente amestecate IV

Ma plimbam de nebun pe strazi in speranta ca am s-o revad, o cautam in fiecare fata de pe strada si nici nu mai auzeam cand ma salutau prietenii. Cu fiecare ora care trecea deveneam din ce in ce mai dezamagit si nu stiam daca sa plang ca nu e langa mine sau sa zambesc pentru ce-a fost intre noi si ca poate am s-o revad. Deveneam irascibil la fiecare chestie si ma enervam din ce in ce mai mult. Fusesem in toate locurile unde ne-am plimbat amandoi sperand ca poate se plimba singura, intrasem in toate terasele cunoscute de noi si ma uitam dupa ea in fiecare cotisor, trecusem chiar si pe la mormintele rudelor ei tot cu gandul ca poate s-a dus sa le aprinda o lumanare.

Se inserase, umblasem toata ziua si invatasem orasul pederost chiar daca il stiam si picioarele incepura sa ma lase.Eram obosit s-o mai caut si totusi n-as fi vrut sa renunt...cat de mult imi doream sa fie a mea...cat de mult imi doream sa fiu in bratele ei si sa stiu ca nu mai pleaca niciodata de langa mine. Cate planuri puteam sa-mi fac ca prostul si eu nici macar n-am intalnit-o.

Ma asezasem intr-un leagan si o lacrima a cazut usor pe obrazul meu, acum nu mai simteam c-o iubesc, o uram pentru fapul ca n-a dat nici un semn de viata, o uram pentru ca vrea sa fie misterioasa mereu, o uram pentru ca ma simteam sub papucul ei de fiecare data si nu aveam puterea sa fac nimic. Dar totusi o iubeam, ce simteam pentru ea era diferit fata de tot ce-am simtit pana acuma, era ceva ce nu puteam exprima in cuvinte si numai langa ea simteam lucrurile alea. Era diferita fata de restul lumii. Si asa am inceput sa zambesc...gandindu-ma la ea, la faptul ca in leaganul asta se dadea si ea candva in timp ce manca din punga de pufuleti, la faptul ca uitandu-ma de fiecare data la ea vedeam un suflet de copil in corpul unei femei mature, la faptul ca ea stia de fiecare data cand sa spuna stop si cand sa continue, la tot ce tinea de ea ma gandeam si eram tare fericit. Ma minunam de fiecare data cand ma gandeam cata putere poate sa aiba asupra mea, cum poate sa ma schimbe cum vrea ea, cum poate sa-mi schimbe starea de la bucurie la tristete intr-un minut si din nou in bucurie, cum poate sa fie in gandurile mele in fiecare lucru care-l fac si fiecare pas pas din viata. Cum poate sa ma modeleze dupa bunul ei plac si apoi sa plece. Sa revina si eu s-o primesc inapoi, sa nu-mi dau seama ca ea de fapt ma face sa sufar de fiecare data cand ma strange in brate si ma saruta, de fiecare data cand e a mea si de fiecare data cand cred ca va fi a mea mereu.

Si din zambetul ala stupid de pe fata in parcul ala singuratic am inceput sa plang din nou, acum cu multe lacrimi si tipete de durere.

Sentimente amestecate III

Am primit-o inapoi de fiecare data cand s-a intors la mine.Pentru ca o iubesc atat de mult incat nu m-as vedea s-o refuz niciodata cu nimica. A plecat din patul meu si s-a dus la altul, m-a sarutat pe mine si zile mai tarziu saruta pe altul si tot am primit-o inapoi. Pentru ca tind inca sa cred ca ea e doar a mea si va fi mereu de fiecare data cand se va intoarce la mine.

Ii spusesem ca o iubesc pentru ca nu mai suportam sa tin secretul asta in mine, ascundeam de foarte mult timp asta si as fi vrut sa stie si ea. Dar nu s-a intamplat asa cum ma asteptam. Nu mi-a sarit in brate sa-mi spuna ca si ea ma iubeste, nu am stat ore in sir pe covor vorbind despre dragoste si despre ceea ce simtim,nu ne-am imaginat cer plin de stele pe peretii albi ai camerei, nu mi-a zambit de fiecare data cand ii spuneam ca e frumoasa sau o gadilam pe gat cu respiratia mea si nici nu ne-am plimbat ore-n sir pe strazi barfind despre oamenii din jur pe care-i transformam in extraterestri pentru ca numai noi eram oameni si eram normali. Nu, nimic din toate astea nu s-a intamplat.

A plecat pur si simplu.

O iubisem cum numai ei ii placea si o facusem sa atinga cele mai inalte culmi ale placerii.In ora aia ii daruisem cele mai sincere sentimente ale mele, ii le intinsesem pe tava si chiar ii pusesem si la pachet, sa le ia acasa cu ea ca sa nu ma uite si sa nu se simta singura.

Chiar, ea trebuia sa plece acasa,de fiecare data trebuia sa existe o alta casa, o alta lume in care eu nu aveam loc decat atunci cand vroia ea. Si totusi speram c-am s-o revad. Cand m-am trezit m-am imbracat in cea mai mare graba, m-am dat cu parfumul de care stiu ca e innebunita si am plecat in oras cu gandul ca am s-o intalnesc. Nu stiam daca sta acasa la ai ei sau in alta parte, nu-i stiam numarul de telefon pentru ca-l schimbase, practic ma plimbam aiurea pe strazi pentru ca nu stiam unde sa o gasesc.

Mergeam zambind pe strada si ma gandeam la pielea ei fina de ieri,la corpul ei perfect si la miscarile ei lente. Simteam si acuma respiratia ei pe gatul meu si inca ii mai auzeam gemetele de placere de la sfarsit. Cat de perfect a fost.Cum poate sa fie atat de perfect de fiecare data langa ea? De ce nu are nici un defect si mi-e atat de bine cu ea?

Intrebare

De ce majoritatea oamenilor dupa ce isi sufla nasul se uita in batista/servetel si apoi il impacheteaza?

In the shadow

Te-am inselat de atatea ori iubitule si nici unul n-a fost la fel ca tine. Nici unul n-a putut sa-mi dea acea siguranta de care aveam nevoie, acea liniste in suflet, sa simt ca apartin cuiva si ca cineva are grija de mine.Langa fiecare am simtit altceva si toti mi-au oferit o parte din sufletul lor dar n-a existat vreunul care sa ma scape de frica mea de singuratate, toti isi doreau sa aiba grija de mine si-mi promiteau multe dar nici unul nu reusea sa-si duca la bun sfarsit planul.
Am facut atatea compromisuri nu pentru ca vroiam sa ascund ceva sau ca nu eram sincera cu tine ci pentru ca te iubeam, devenisei pentru mine un scop in viata si luptam pentru el, vroiam sa-ti fie bine cu pretul fericirii mele.
Cu tine nu mi-era frica sa-ti spun ceea ce gandesc, nu mi-era frica sa te injur, sa tip si sa-ti spun ca esti cel mai urat, rau, nesimtit sau prost baiat dupa fata pamantului pentru ca stiam ca tot tu o sa ma strangi in brate dupa ce-mi trece. Cu tine nu mi-era frica sa vorbesc despre gandurile mele ascunse despre fostii prieteni pe care tu credeai ca sunt doar in imaginatia mea, despre visele mele de a ajunge o mare doamna sau doar planurile mele de viitor care niciodata nu se concretizau.
Pe tine nu mi-era frica sa te uit intr-un coltisor al inimii mele si sa te pastrez acolo pana cand as fi avut nevoie iar de tine, nu mi-era frica sa te las in libertatea ta sau sa profit de tot ce era bun din tine pentru ca stiam ca si daca ti-as fi spus ca te urasc, ca vreau sa ne despartim, ca esti cel mai enervant lucru din lume sau chiar daca as fi disparut pentru putin timp din viata ta, tu tot te-ai fi intors la mine iar eu tot pe tine te-as fi iubit, tot la tine m-as fi intors cu coada intre picioare si ti-as fi spus ca sunt cea mai prostuta fata si ca-mi pare rau pentru tot. Tu tot m-ai fi strans in brate dupa ce m-ai fi tinut morala 2 ore in sir cu faptul ca sunt rea, enervanta si ca te pandesc la fiecare cotisor ca sa te cert, tu ai fi fost mereu acolo pentru mine daa as fi avut nevoie de tine, tu ai fi avut grija de mine iar eu m-as fi simtit in siguranta langa tine. Tu m-ai fi aparat de orice lucru rau care ar fi putut sa mi se intample si m-ai fi protejat de tot ce ar fi putut sa ma deranjeze pe lumea asta.
Tu mi-ai fi dat siguranta aia de care aveam nevoie si de asta ai avut mereu un loc special in sufletul meu.Tu ai deschis usa catre inima mea cu toate ca tot timpul ai crezut ca e inchisa.
Tot timpul ai spus ca sunt mai complicata decat par, ca nu ma poti intelege si ca nu poti ajunge la inima mea dar pentru faptul ca ai fost langa mine de fiecare data cand plangeam aiurea din cauza altora, ca acuma plangeam, acuma radeam si tu-mi spuneai ca am crize de personalitate, pentru faptul ca nu m-ai intrebat de fiecare data ce am si m-ai lasat sa-mi treaca, pentru faptul ca ma lasai sa-mi fac damblaua pe strada te suparai pe mine si apoi iti trecea, pentru faptul ca m-ai invatat atatea si mi-ai spus adevarul in fata de fiecare data chiar daca ma suparam pe tine, pentru asta te-am iubit si ai fost cel mai important lucru din viata mea.
Nu stii asta, si nici nu mai ai cum sa afli acuma, nu stii ca asa cum erai tu urat eu te vedeam frumos, erai enervant tocmai asta imi placea la tine ca-mi bateam capul cu tine, erai lenes si total diferit fata de restul dar pentru mine erai perfect.Si poate ca erau altii mai buni si mai perfecti ca tine, pun pariu ca erau dar eu nu aveam nevoie de ei.Eu te vroiam pe tine pentru ca nici unul nu-ti semana.

Copil

mai e putin si copilul meu implineste 3 luni.e atat de mic si firav intr-o lume atat de mare si rea. cat imi place sa-l tin in brate si sa-l privesc noaptea cum doarme.Sunt momente cand e atat de linistit si fara griji.Sunt ore cand viseaza si zambeste cateodata. Si cand il tin de mana si ma strange uneori, si cand mai deschide ochii si se uita speriat imprejur de frica sa nu plec de langa el, si cand se intoarce de pe o parte pe alta asa incet si cu grija....sunt momente....e un dulce, un scump, un copil mic si dragutz.Un ingeras....ingerasul meu. Imi place atat de mult sa stau cu el, e ca un drog de care nu ma pot lasa, e linistea mea, siguranta mea, visul meu, viitorul meu...
E special....si e al meu....

29

Insel. Seduc. Ma indragostesc. Iubesc. Plang. Resping. Influentez. Ascund. Controlez. Aflu. Intarzii.Caut. Urmaresc. Sperii. Ignor. Enervez. Inventez. Neglijez. Schimb. Dezamagesc. Indraznesc. Conving. Ajut. Compar. Grabesc. Profit. Ascult. Uit. Visez.

Copil...

Si astazi te iubesc....inca te mai iubesc....

....mi-as dori sa nu mai plang...

Sentimente amestecate II

Nu mi-a raspuns.A bagat capul in pamant si s-a cuibarit la pieptul meu. M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe buze.N-a obiectat. Am intrebat-o inca o data daca vrea sa urce pana la mine un pic. Mi-a raspuns scurt cu un " Bine..." si atunci am luat-o de mana repede si ne-am indreptat spre casa fara a-i mai da timp sa se razgandeasca. Urca scarile cu o oarecare teama, stia ce urma sa se intample dar era prea tarziu ca sa mai dea inapoi. Vroiam sa fie a mea, ca pe vremuri. Stiam ca si ea ma doreste. Ajunsi in camera, s-a asezat pe marginea patului si statea nemiscata. Era timida de parca ar fi fost prima oara cand venea la mine acasa. Parfumul ei atat de puternic, s-a imprastiat intr-o secunda in toata camera. Era un parfum dulce. Mirosul lui inconfundabil il puteam recunoaste si de la cativa metri distanta. Era parfumul ei preferat care multe seri la rand se impregnase in perna mea si adormeam cu gandul la ea. M-am asezat langa ea si am inceput s-o sarut usor pe gat. Fara a mai sta pe ganduri si-a lipit buzele de ale mele si a inceput sa ma sarute. Brusc am simtit o caldura care-mi invada tot corpul, inima pulsa cu putere de parca dadea sa-mi iasa din piept. O simteam cum tremura. Era dulce, doar ea putea sa fie asa. Doar ea putea sa-mi dea acele emotii puternice, sa scoata la suprafata sentimentele ascunse adanc in suflet pe care le pastrasem doar pentru ea. Am intins-o pe pat si am inceput s-o dezbrac usor dezvelindu-i trupul superb pe care l-am placut intotdeauna. Stateam si o priveam cum era goala langa mine si inca nu-mi venea sa cred. Era e senzatie pe care n-am putut s-o uit niciodata si nici nu vreau s-o uit vreodata.Am inceput s-o mangai si s-o sarut peste tot. Ii placea, de ce sa nu recunosc imi placea si mie.Era a mea, dupa mult timp in care am stat departe unul de altul acum era din nou a mea. O doream atat de mult. Am iubit-o ca si cand ar fi fost pentru prima data si simteam ca si ea imi impartaseste aceleasi sentimente.Ii cunosteam corpul mai bine decat ar fi stiut-o altul si asta o facea sa-si dea frau liber sentimentelor.Inca tremura, am strans-o cu putere la piept jucandu-ma in parul ei. Am ramas ceva timp unul in bratele celuilalt fara sa scoatem vreun cuvant. Simteam nevoia sa-i spun ce simt, ce gandesc dar mi-era frica sa nu reactioneze ciudat. Inainte ne spuneam totul, orice gand care ne trecea prin cap, eram deschisi unul in fata celuilalt, acum mi-era frica sa vorbesc cu ea
" Esti un scump..." au fost primele ei cuvinte. Am sarutat-o pe frunte si m-am apropiat de urechea ei.
" Te....iubesc". I-am spus in soapta nepasandu-mi de ce ar putea sa urmeze. Atunci am auzit un oftat lung din partea ei si a dat sa se ridice din pat. " E tarziu, trebuie sa plec..." mi-a spus si a inceput sa-si caute hainele aruncate peste tot in camera. Statea si o priveam cum se imbraca in graba gandindu-ma cu ce am gresit cand i-am spus ce simt. Chiar o iubeam. Si am iubit-o intotdeauna. N-am uitat nici o secunda din tot ce s-a intamplat intre noi. N-am zis nimic, nici macar n-am condus-o pana la usa. Am lasat-o sa plece. Pentru o ora am avut-o langa mine, in bratele mele iar acum o pierdeam din nou. Pentru o ora m-am simtit cel mai usor, liber, fericit om de pe fata pamantului. Nu stiam daca o s-o mai vad dar aveam o presimtire ca ne vom intalni si a doua zi. Toata noaptea n-am mai putut s-adorm. Am luat perna pe care cu putin timp in urma ea isi rezemase capul si am tinut-o strans la piept. Parfumul ei inca se mai simtea in toata camera. Nu-mi dadeam seama ce simt. Era un sentiment de iubire, amestecat cu ura, dispret, dezamagire, teama...teama de a nu o pierde din nou. Dar ea era deja acasa acum. Cine stie daca se mai gandea la mine?! Pana dimineata am privit lung la telefon gandindu-ma daca sa o sun sau nu. N-am indraznit. Intr-un final am cazut rapus de somn tocmai cand soarele rasarea tot cu perna mirosind a parfumul ei in brate.

Sentimente amestecate...

Urma sa ne intalnim.Isi dorea sa ma vada. Dupa tot ce s-a intamplat intre noi de ce sa nu recunosc ca si eu vroiam s-o vad. Mi-era dor de ea, n-o mai vazusem de ceva timp si prezenta ei imi lipsea chiar daca stiam pentru ce urma sa ne vedem. Mi-a trimis mesaj si mi-a spus ca a iesit mai repede si ca m-asteapta pe banca in fata blocului ei. Aceeasi banca pe care acu' mult timp am stat tot la fel de distanti si reci. Parca s-ar repeta istoria...de s-ar fi repetat in bine....
Inainte ma agitam mult cand trebuia sa ne intalnim. Eram atent la toate detaliile, vroiam sa par perfect in fata ei, sa aiba ochi numai pentru mine. Acuma nu mai e asa, s-au schimbat multe si s-au schimbat din vina ei. Am luat prima pereche de blugi care am gasit-o prin dulap, mi-am aruncat un tricou pe mine si am iesit pe usa. Nu m-am grabit.Am avut timp sa ma gandesc la ce urma sa se intample. Imi imaginam cum imi sare in brate plangand, cerandu-si iertare si spunandu-mi cat de dor i-a fost de mine si cat de mult ma iubeste. Imi imaginam si cum ar fi fost sa-mi spuna ca a realizat ca eu sunt jumatatea ei si ca vrea sa se mute la mine definitiv ca sa putem fi impreuna mereu. Ma gandeam iar la serile frumoase pe care am putea sa le petrecem impreuna, sa facem dragoste unde ne vine, sa alergam, sa radem, sa fim fericiti. Ma gandeam iar la zambetul de dimineata, la vorbele frumoase la serile cand adormeam la pieptul ei. Toate mi-au trecut prin cap ca si cum mi-ar fi trecut toata viata prin fata ochilor. Dar toate s-au oprit cand am vazut-o. Statea intr-adevar si m-asptepta pe banca, cu capul in pamant, trista, tragand din tigara mai repede decat ar fi facut-o vreodata. Atunci am simtit un fior pe sirea spinarii si inima a inceput sa bata cu putere. Erau emotiile alea care le aveam de fiecare data cand urma sa ne vedem. Dupa tot acest timp inca le mai aveam.M-am oprit in fata ei si n-am salutat-o.Asteptam sa vad ce reactie are ea. Cand m-a vazut ar fi dat sa ma ia in brate dar n-a indraznit, mi-a zambit si a asteptat sa ma asez langa ea. Avea acelasi zambet dragutz de care am fost intotdeauna indragostit si care m-a ridicat atunci cand ma simteam pierdut. Doar ca acuma era un zambet trist, mai mult fortat. Inca mai avea impresia ca n-o cunosc foarte bine, ca poate sa ascunda atunci cand o doare ceva. Mi-a spus " Buna..." cu o voce tremuranda si am vazut cum ochii incepuse sa-i lacrimeze cu toate ca se chinuia foarte mult sa nu se intample asta.Atunci n-am mai rezistat si am cuprins-o strans in bratele mele ca si cum ar fi fost pentru prima oara cand fac asta. Picioarele mi s-au muiat, inima imi batea nebuneste, toate sentimentele de dragoste si de ura mi s-au amestecat in momentul in care i-am simtit respiratia pe gatul meu. In momentul ala nu stiam ce mai simt. Doar ca-mi placea si-mi doream sa nu-i mai dau drumul. Vroia sa planga, sa se descarce dar se abtinea si incet s-a indepartat de mine si am ajuns sa stam pe banca uitandu-ne unul la altul. Am vorbit despre cu totul si cu totul altceva, in nici un caz despre noi. Isi alegea cu grija cuvintele ca sa nu cumva sa atinga subiectul pentru care ne-am intalnit si sa inceapa sa planga.Dupa vreo 20 minute n-am mai rezistat si am intrebat-o: " ma mai iubesti?". Atunci a tacut muta si a inceput sa planga pe bune lasand-o sa se descarce. Dupa ce s-a mai calmat i-am spus in soapta daca vrea sa mearga pana la mine acasa...mi-a fost un pic frica atunci cand am intrebat-o, n-as fi vrut sa ma refuze...