Sentimente amestecate VII

Ea-

Aerul diferit al orasului, blocul asta, strada asta, magazinul cu jeleuri, te iubesc-ul din scara blocului, toate-mi dau emotii cand vin la tine.

E lumea mea. Toate locurile care-mi dau liniste sufleteasca sunt pentru mine casa mea. Iar la tine e bine tare.

Straduta asta mica duce la tine. Mi-e teama sa te caut, mi-e teama de tine si de tot ceea ce simt pentru tine.

Imi bate inima cu putere, picioarele imi tremura, gingiile ma dor si ceva parca ma strange in capul pieptului. Imi rod buzele si ma deranjeaza pielitele de la unghii pe care le rup pana vad ca-mi da sangele.

Ma ascund prin spate de frica sa nu te intalnesc intamplator si sa nu fiu pregatita sa dau ochii cu tine.

Am sa ma abtin si-am sa-mi spun " Lasa-l in pace, rezista"

E seara deja si trebuie sa ajungi acasa.Pe-acelasi drum.

De data asta n-am sa te caut.

El-

Strada asta mi se pare tare lunga atunci cand merg singur pe ea, spre casa. E seara, sunt obosit si inca mai am puterea sa ma mai gandesc la tine.

Ma gandesc cat timp a trecut de cand nu te-am mai strans in brate si nu ne-am mai bucurat impreuna de o punga de jeleuri.

Stiu ca n-ai sa mai vii curand, ai plecat fara sa-mi spui iar acum daca te-ai intoarce ti-ar fi teama de ce as putea sa-ti spun, ti-ar fi teama ca n-ai sti ce motiv bun sa-mi bagi pentru plecarea ta, ti-ar fi teama sa nu te mai primesc langa sufletul meu ca de fiecare data.

Prostuto... Tot timpul ai sa ai loc langa mine, orice mi-ai face.

Ma apropii de bloc si inima incepe sa-mi bata cu putere. Inca, inca mai am emotii, inca mai sper sa te intorci la mine. Schimb melodia prea repede la mp, n-am rabdare.Ma uit drept inainte de teama sa nu te zaresc prin imprejurimi intamplator dar tot am tendinta sa ma uit in spate dupa tine.

De data asta n-ai sa vii.

Tu si Eu....

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri prima data cand te-am intalnit...fetita mea draga,te plimbai cu surioara ta pe strada, imi amintesc prima noastra plimbare in parc,cand deja uitai de ceas...am ramas fermecat de privirea ta dulce... Acum ne-a ramas doar sa scriem povestea noastra,doua inimi unite,tu si eu,intr-un singur suflet,imi amitesc prima data cand ti-am vazut trupul... intins pe patul meu,inchisi in camera,ce de bogat era in caldura!!!...complicat,amanti ca Bonnie and Clyde,numele tau e tatuat pe inima mea cu litere de foc,de asta iti spun ca fara tine respiratia mea nu are sens, Las textele mele sa povesteasca,descriu in fraze si rime felul tau de-a fi,fascinanta,magica,distractiva,indiferenta fata de lume(atunci cand erai cu mine),ascunzi o inima de femeie, sub focul unui aer de adolscenta,Tu o sa fii pt totdeauna prezenta in cerul mintii mele,chiar daca ai fi in patul meu sau daca esti la sute de kilometri,in unele momente imi doresc sa te am langa mine macar pt o clipa... Inchid ochii si deja simt prezent parfumul tau,trupul tau cu fiecare gest ma cheama,deschid ochii realizez ca pamantul tau e departe si mai simt doar mirosul intepator de la tigara.... Ma gandesc adesea la povestile care au doar momente de glorie...dar singura mea victorie,e ca te pastrez intiparita bine in mintea mea, Ma gandesc la tine,si pixul aluneca singur pe foaie,si asa suntem impreuna.tu si eu...fetita mea... cine stie!?,poate Cineva a scris de mult timp destinele nostre,poate e scris sa fim impreuna sau poate e scrie ca strada noastra se infunda aici... in seara asta m-am gandit mult la zambetul tau si asa am decis sa scriu,asa stii si tu ce sentiment mi-a transmis zambetul tau... Acel dulce accent,poti fi sigura 100% ca si el mi-a transmis un sentiment,o sa te respect mereu,pt ca doar tu ma cunosti asa profund,chiar daca o sa razi,suntem lipiti pt fiecare secunda,suntem..tu si eu,si restul e doar lumea!!! Ma gandesc la ce sens aveau clipele petrecute impreuna...tu si eu, Intre noi nu o sa se termine vreodata,pt ca suntem pt totdeauna...tu si eu, Si chiar daca e complicat,suntem un trup si un suflet...tu si eu!!!tu si eu....................... Suflet naiv (textul nu-mi apartine,e copiat cu acordul titularului pentru ca imi place foarte mult)

Sentimente amestecate VI

Strada asta duce la magazinul de unde tu ai cumparat intr-o seara o punga de jeleuri cu fructe cum imi place mie si o sticla de Cola. Tot strada asta ducea la tine...

N-am mai vazut-o de atunci. Intr-adevar plecase si ma lasase singur pentru a nu stiu cata oara. Obosisem sa ma plang dupa ea desi sunt baiat si eu ar fi trebuit sa fiu tare.

Cat de prost si de naiv sa fiu sa cred ca ea o sa ramana langa mine cand de fiecare data pleaca si ma lasa cu ochii-n soare?! Cat de idiot sa fiu sa nu-mi dau seama ca ea vine cu un scop la mine si ca are sa plece de fiecare data cand are ea chef?!

Ce viata dubla duce...

Isi face rau ei si mie pe langa ea.Stiu ca sufera, stiu ca o chinuie gandul ca nu e langa mine si ca trebuie sa plece mereu, stiu ca si-ar dori sa ramana langa mine dar ii e frica, stiu ca ii lipseste ceva de aceea se intoarce la mine.

Normal, cine mai e prostul care inca o mai iubeste dupa tot ceea ce face? Cine e prostul care o asteapta noaptea sa vina si o ia in brate zambind ca si cum ar fi prima oara cand o vede? Cine e prostul care-i inghite toate minciunile desi stie ca tot ce scoate din gura sunt numai inventii de-ale ei numai ca sa nu ma faca pe mine sa sufar?! Cine e prostul care inca si-ar da viata pentru ea desi e atat de insuportabila cateodata incat nici nu mai vad vreun viitor alaturi de ea?!

Beau cafea multa si fumez in draci....

M-am saturat de strada asta care-mi aduce aminte de tine, m-am saturat de banca asta din parc si de terasa asta, m-am saturat de stele si luna pe care stii bine ca o privim amandoi, m-am saturat de pozele cu noi si vise roz de copil naiv, m-am saturat de tine si vreau sa te intorci...

My Dream

-Iubi, o sa ma duci si pe mine la Roma?

-Da iubi, mergem.

-Si o sa te iau cu mine la Venetia?

-Da iubi, daca vrei tu....

Tara lui Andrei

Prea mult facea reclama la radio despre Tara lui Andrei asa ca m-a mancat curiozitatea sa intru pe site si sa citesc mai multe despre asta.

Site-ul se vrea a fi o adunatura de proiecte si initiative din partea tuturor unde poate participa oricine si unde multe chiar dau rezultate.

Mi-am facut cont si pot spune ca sunt si eu cetatean in Tara lui Andrei si mi se pare foarte tare ideea de a planta copaci langa Ploiesti, pe centura de vest a orasului impreuna cu Petrom.Au ales acel loc pentru ca are doar 7 metri patrati de spatiu verde pe cap de locuitor si deci cea mai mare nevoie de copaci pe care ii vor planta.

Pe site ( www.taraluiandrei.ro) te poti inscrie ca voluntar si poti merge pe 10 aprilie la Ploiesti sa plantezi si tu un copacel.

Mi-as fi dorit tare mult sa merg si eu dar nu am cu cine si daca spun cuiva li se pare absurd si rad de mine pentru ca vreau sa fac si eu un bine si singura nu ma duc.

Poate o sa aveti voi sanse mai mari si o sa mergeti.Sa-mi spuneti si mie cum a fost.

Blog - site

Incepem cu un jurnal mic apoi cu un blog mai maricel si ne dorim sa ajungem la site-ul nostru personal.

Asa am facut si eu...si acum sper la mai sus. Vreau site-ul meu personal in care imi pot scrie gandurile si viitoarele mele proze scurte si ma gandesc din ce in ce mai serios la asta.

Anul acesta avem o materie foarte draguta la facultate Web Marketing cu un profesor foarte de treaba si care chiar isi da interesul sa intelegem ceva si sa combinam practica cu teoria.

Acuma mai nou ne invata cum sa ne facem site-ul nostru personal, ce-i drept nu e cine stie ce dar macar avem satisfactia ca e facut de noi si ca am invatat si noi ceva.

Sunt foarte entuziasmata si sper sa-mi iasa si mie dragut pentru ca m-am saturat de temele astea de la blogspot.

Si vreau si domeniu :P

Sentimente amestecate V

Ce fel de suflet are ea? Ce fiinta e aceea care ma minte ca ma iubeste si apoi pleaca? Ce fel de om e acela care face fericit alt om si-i da sperante iar apoi i le ia inapoi? Ce vise sunt alea care le ai doar cateva ore si apoi dispar? Ce ganduri trebuie sa aiba ea cand face ceea ce face? Cand ma strange in brate si ma saruta atat de sincer, cand petrece cu mine cele mai frumoase momente din viata ei si ma face cel mai fericit om de pe planeta numai cu prezenta ei iar apoi ma lasa sa trec singur prin lumea asta trista si rea, ma lasa cu planuri neterminate si vise aruncate la intamplare, ma lasa cu jumatate de inima si cu un gol imens in suflet. La ce bun? La ce sunt bune orele alea de fericire daca dupa sufar de 10 ori mai mult? La ce sunt bune sentimentele astea de iubire cand suferim mai mult decat suntem fericiti? La ce bun sa ma gandesc atata la ea cand ea poate nici nu se gandeste la mine, cand ea poate rade acuma in preajma altor barbati iar eu stau ca nebunul si o caut in tot orasul, cand ea poate e plecata de mult si e departe acuma si eu inca mai cred ca nu s-a inserat si nu se termina ziua si inca mai am timp s-o vad?! La ce bun stau si plang aici singur si apoi rad gandindu-ma cat de prost sunt ca sper sa se intoarca la mine si apoi plang iar pentru ca ma simt singur si am nevoie de ea?! Am nevoie de ea ca de apa, am nevoie de prezenta ei sa imi dea ambitie sa merg mai departe, am nevoie de ea sa ma faca sa zambesc de fiecare data cand sunt trist, am nevoie de cuvintele ei dulci ca sa pot dormi linistit si de imbratisarea ei atunci cand mi-e frig. Am nevoie de ea sa ma inveleasca noaptea cand stau cu spatele gol si sa-mi spuna o poveste cand nu pot adormi, am nevoie de ea sa-mi tina de urat cand imi beau cafeaua si am nevoie de cuvintele ei sa ma convinga sa ma las de fumat. Am nevoie de ea cand e copil si rade mult si am nevoie de ea cand e serioasa si gandeste in viitor. Am nevoie de ideile ei stupide sa i le pun in aplicare si apoi sa ne amuzam copios pe tema lor si am nevoie de ea sa-mi citeasca gandurile inainte de e a i le spune eu. Am nevoie de tot ce tine de ea pentru ca ea ma completeaza. Sa fie ea dragostea adevarata? Sa fie ea iubirea aia pe care n-o poti uita si care iti marcheaza existenta? Sa fie ea cea pe care am s-o iubesc toata viata pana cand verighetele noastre or sa se uite pe mainile putrezite de timp intr-un mormant acoperit cu flori si poza noastra langa cruce? Sa am vreo sansa?! Cat as vrea sa fie si ea hotarata odata si sa-mi poata raspunde la toate intrebarile. Usor usor iau drumul spre casa.As dormi aici pe banca numai sa nu ma duc acasa si sa stau singur intre 4 pereti, as privi cerul toata noaptea numai sa nu iau poza ei in mana si sa o privesc, as tipa atat de tare ca o vreau langa mine incat sa ma auda si din orasul ala indepartat al ei. As face multe daca as mai avea putere. Dar m-am consumat atat de mult in seara asta si pentru nimic. Am mai pus pe lista trista inca o seara plina de lacrimi in care ma simt mai singur ca niciodata.

Alta intrebare.

Daca va zic ca maine e ziua mea de nastere ma credeti? :P

Sentimente amestecate IV

Ma plimbam de nebun pe strazi in speranta ca am s-o revad, o cautam in fiecare fata de pe strada si nici nu mai auzeam cand ma salutau prietenii. Cu fiecare ora care trecea deveneam din ce in ce mai dezamagit si nu stiam daca sa plang ca nu e langa mine sau sa zambesc pentru ce-a fost intre noi si ca poate am s-o revad. Deveneam irascibil la fiecare chestie si ma enervam din ce in ce mai mult. Fusesem in toate locurile unde ne-am plimbat amandoi sperand ca poate se plimba singura, intrasem in toate terasele cunoscute de noi si ma uitam dupa ea in fiecare cotisor, trecusem chiar si pe la mormintele rudelor ei tot cu gandul ca poate s-a dus sa le aprinda o lumanare.

Se inserase, umblasem toata ziua si invatasem orasul pederost chiar daca il stiam si picioarele incepura sa ma lase.Eram obosit s-o mai caut si totusi n-as fi vrut sa renunt...cat de mult imi doream sa fie a mea...cat de mult imi doream sa fiu in bratele ei si sa stiu ca nu mai pleaca niciodata de langa mine. Cate planuri puteam sa-mi fac ca prostul si eu nici macar n-am intalnit-o.

Ma asezasem intr-un leagan si o lacrima a cazut usor pe obrazul meu, acum nu mai simteam c-o iubesc, o uram pentru fapul ca n-a dat nici un semn de viata, o uram pentru ca vrea sa fie misterioasa mereu, o uram pentru ca ma simteam sub papucul ei de fiecare data si nu aveam puterea sa fac nimic. Dar totusi o iubeam, ce simteam pentru ea era diferit fata de tot ce-am simtit pana acuma, era ceva ce nu puteam exprima in cuvinte si numai langa ea simteam lucrurile alea. Era diferita fata de restul lumii. Si asa am inceput sa zambesc...gandindu-ma la ea, la faptul ca in leaganul asta se dadea si ea candva in timp ce manca din punga de pufuleti, la faptul ca uitandu-ma de fiecare data la ea vedeam un suflet de copil in corpul unei femei mature, la faptul ca ea stia de fiecare data cand sa spuna stop si cand sa continue, la tot ce tinea de ea ma gandeam si eram tare fericit. Ma minunam de fiecare data cand ma gandeam cata putere poate sa aiba asupra mea, cum poate sa ma schimbe cum vrea ea, cum poate sa-mi schimbe starea de la bucurie la tristete intr-un minut si din nou in bucurie, cum poate sa fie in gandurile mele in fiecare lucru care-l fac si fiecare pas pas din viata. Cum poate sa ma modeleze dupa bunul ei plac si apoi sa plece. Sa revina si eu s-o primesc inapoi, sa nu-mi dau seama ca ea de fapt ma face sa sufar de fiecare data cand ma strange in brate si ma saruta, de fiecare data cand e a mea si de fiecare data cand cred ca va fi a mea mereu.

Si din zambetul ala stupid de pe fata in parcul ala singuratic am inceput sa plang din nou, acum cu multe lacrimi si tipete de durere.

Sentimente amestecate III

Am primit-o inapoi de fiecare data cand s-a intors la mine.Pentru ca o iubesc atat de mult incat nu m-as vedea s-o refuz niciodata cu nimica. A plecat din patul meu si s-a dus la altul, m-a sarutat pe mine si zile mai tarziu saruta pe altul si tot am primit-o inapoi. Pentru ca tind inca sa cred ca ea e doar a mea si va fi mereu de fiecare data cand se va intoarce la mine.

Ii spusesem ca o iubesc pentru ca nu mai suportam sa tin secretul asta in mine, ascundeam de foarte mult timp asta si as fi vrut sa stie si ea. Dar nu s-a intamplat asa cum ma asteptam. Nu mi-a sarit in brate sa-mi spuna ca si ea ma iubeste, nu am stat ore in sir pe covor vorbind despre dragoste si despre ceea ce simtim,nu ne-am imaginat cer plin de stele pe peretii albi ai camerei, nu mi-a zambit de fiecare data cand ii spuneam ca e frumoasa sau o gadilam pe gat cu respiratia mea si nici nu ne-am plimbat ore-n sir pe strazi barfind despre oamenii din jur pe care-i transformam in extraterestri pentru ca numai noi eram oameni si eram normali. Nu, nimic din toate astea nu s-a intamplat.

A plecat pur si simplu.

O iubisem cum numai ei ii placea si o facusem sa atinga cele mai inalte culmi ale placerii.In ora aia ii daruisem cele mai sincere sentimente ale mele, ii le intinsesem pe tava si chiar ii pusesem si la pachet, sa le ia acasa cu ea ca sa nu ma uite si sa nu se simta singura.

Chiar, ea trebuia sa plece acasa,de fiecare data trebuia sa existe o alta casa, o alta lume in care eu nu aveam loc decat atunci cand vroia ea. Si totusi speram c-am s-o revad. Cand m-am trezit m-am imbracat in cea mai mare graba, m-am dat cu parfumul de care stiu ca e innebunita si am plecat in oras cu gandul ca am s-o intalnesc. Nu stiam daca sta acasa la ai ei sau in alta parte, nu-i stiam numarul de telefon pentru ca-l schimbase, practic ma plimbam aiurea pe strazi pentru ca nu stiam unde sa o gasesc.

Mergeam zambind pe strada si ma gandeam la pielea ei fina de ieri,la corpul ei perfect si la miscarile ei lente. Simteam si acuma respiratia ei pe gatul meu si inca ii mai auzeam gemetele de placere de la sfarsit. Cat de perfect a fost.Cum poate sa fie atat de perfect de fiecare data langa ea? De ce nu are nici un defect si mi-e atat de bine cu ea?

Intrebare

De ce majoritatea oamenilor dupa ce isi sufla nasul se uita in batista/servetel si apoi il impacheteaza?